„Nu te așezi la masa negocierilor pentru a cere capitularea. Cealaltă parte nu va capitula pentru că nu a pierdut. Așa că trebuie să închei o înțelegere”, a declarat Nasr, subliniind că obiectivul Iranului este să le facă pe SUA și Israel să înțeleagă că „războiul cu Iranul nu este ușor”. Această afirmație vine pe fondul unei escaladări continue, inclusiv blocada Strâmtorii Hormuz și atacurile reciproce, care au arătat că niciuna dintre părți nu poate obține o victorie decisivă.
De-a lungul ultimelor decenii, Statele Unite au recurs frecvent la forța militară pentru a-și impune voința în Orientul Mijlociu, de la invazia Irakului până la operațiunile din Afganistan. Însă Iranul, cu o armată bine antrenată, o rețea de proxy-uri regionale și o capacitate de a perturba fluxurile energetice globale, a reușit să contracareze aceste strategii. Nasr subliniază că „războiul cu Iranul nu este ușor” nu doar din punct de vedere militar, ci și din cauza consecințelor economice și geopolitice. De exemplu, blocada Strâmtorii Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, ar putea declanșa o criză energetică globală.
În plus, Iranul a demonstrat o reziliență remarcabilă în fața sancțiunilor economice și a presiunii militare. Programul nuclear iranian, deși controversat, a devenit un simbol al suveranității și al capacității de a negocia de pe o poziție de forță. Nasr atrage atenția că „nu poți cere capitularea unui adversar care nu a fost învins pe câmpul de luptă”. Aceasta este o lecție pe care SUA și Israel ar trebui să o învețe din conflictele anterioare, cum ar fi războiul din Vietnam sau cel din Afganistan.
Pe de altă parte, Israelul, care se simte amenințat de programul nuclear iranian, a recurs la atacuri cibernetice și asasinate țintite, dar fără a reuși să oprească ambițiile nucleare ale Teheranului. Nasr consideră că „opțiunile militare ale SUA și Israelului s-au dovedit insuficiente” și că singura cale viabilă este diplomația. Aceasta implică negocieri directe, în care ambele părți să facă concesii, nu impunerea unor condiții umilitoare.
Un alt aspect important este impactul asupra regiunii. Un război total cu Iranul ar putea destabiliza întregul Orient Mijlociu, atrăgând în conflict grupări precum Hezbollah, Hamas sau milițiile șiite din Irak și Yemen. De asemenea, ar putea afecta relațiile cu aliații din Golf, care, deși sunt îngrijorați de Iran, nu doresc un conflict deschis care să le perturbe economiile.
În concluzie, Nasr susține că „limitele a ceea ce SUA pot realiza prin forță” au fost expuse clar de Iran. În loc să continue escaladarea, Washingtonul ar trebui să se concentreze pe o strategie diplomatică care să includă garanții de securitate pentru Iran și ridicarea treptată a sancțiunilor, în schimbul unor angajamente ferme privind programul nuclear și sprijinul pentru grupările armate. Aceasta nu este o slăbiciune, ci o recunoaștere a realității geopolitice.
De ce este important:
Această analiză este crucială pentru înțelegerea dinamicii actuale din Orientul Mijlociu și a limitelor puterii militare americane. Într-o perioadă în care tensiunile dintre SUA, Israel și Iran sunt la cote maxime, ideea că forța nu poate rezolva totul este un avertisment pentru liderii politici. De asemenea, subliniază necesitatea unei abordări diplomatice realiste, care să evite un război devastator și să ofere o soluție durabilă pentru securitatea regională.
