„Pentru noi, nu este un efort uriaș să fim atenți atunci când construim sau îmbunătățim un traseu să ne gândim la utilizatorii de biciclete adaptive”, explică Angus McCusker, directorul de traseu al Velomont, din cadrul organizației non-profit Vermont Huts and Trails. McCusker face referire la numărul tot mai mare de sportivi cu dizabilități care folosesc echipamente special concepute pentru a pedala pe teren accidentat. „Provocarea”, adaugă el, „este că ne conectăm la rețele de trasee existente, care nu au fost niciodată gândite pentru biciclete adaptive. Acolo unde putem, încercăm să facem evaluări de accesibilitate.”
Una dintre aceste evaluări a avut loc recent pe niște piste înguste, ușor acoperite de vegetație, din Randolph, un oraș din centrul Vermontului, situat la poalele Munților Verzi. Louis Arevalo, din Essex Junction, este unul dintre sportivii adaptivi care contribuie la aceste teste. Arevalo pedalează cu mâinile, folosind o bicicletă electrică recumbentă cu trei roți, care stă jos față de sol. Câinele său de serviciu, Azul, aleargă vesel pe lângă el. „Odată ce îți dai seama de ce sunt capabile aceste biciclete sau ce oportunități deschide acest echipament, îți taie răsuflarea”, spune el, zâmbind. Arevalo a rămas paralizat în urma unui accident de schi, acum șase ani. Revenirea pe trasee a fost o adevărată schimbare de viață. „Există un motiv pentru care trăim în statul Muntelui Verde. Pentru că ne place să ieșim afară... să vezi veverițele, chipmunk-ii și păsările... adică, asta e viața”, adaugă el.
Însă vehiculele adaptive, precum cel al lui Arevalo, sunt mai late și mai grele decât bicicletele de munte obișnuite, iar nu toate traseele sunt prietenoase. Nick Bennette, directorul executiv al Asociației de Mountain Bike din Vermont, care testa un alt tip de bicicletă adaptivă, s-a blocat în câteva viraje strânse. „Este util să avem diferite tipuri de biciclete adaptive în aceste teste, pentru că fiecare se comportă puțin diferit”, explică Bennette. Alături de alți participanți la evaluare, el face fotografii și note detaliate despre cum pot fi îmbunătățite traseele. „Doar să sculptăm puțin material pe exteriorul acelui colț”, spune Bennette, arătând spre zona unde bicicleta s-a blocat. „Asta va permite bicicletelor adaptive să facă virajul fără a schimba modul în care arată traseul pentru ceilalți.”
Pe lângă trasee, proiectul Velomont include și facilități de cazare. În această vară, constructorii lucrează la un nou hostel accesibil conform standardelor ADA (Americans with Disabilities Act) în centrul orașului Randolph. De asemenea, două cabane izolate de-a lungul traseului vor avea magazii încuiate cu scaune cu rotile off-road, astfel încât bicicliștii să nu fie nevoiți să-și transporte propriile echipamente. „Dacă ești un utilizator de bicicletă adaptivă, îți poți imagina că te oprești aici, te transferi în scaunul disponibil, apoi cobori pe rampă până la șemineu, la toaletă sau să îți prepari masa”, descrie McCusker.
Louis Arevalo a stat la una dintre cabane vara trecută, alături de alți cicliști adaptivi – prima sa experiență de camping după accident. „Era un pârâu care bolborosea chiar acolo... și a fost extrem de revigorant să am acces ușor la o cabană frumos construită, ușor de navigat, și apoi să am trasee de clasă mondială chiar la ieșirea din ușă”, își amintește el. „Cu aceste trasee Velomont, pot planifica o excursie din cabană în cabană împreună cu alți oameni.”
Jeff Alexander, directorul de parteneriate strategice al Vermont Adaptive Ski and Sports, o organizație non-profit care ajută persoanele cu dizabilități să aibă acces la activități recreative în aer liber, este convins de succesul proiectului. O analiză a impactului economic comandată de grup estimează că programele lor au generat peste 10 milioane de dolari anul trecut. „Comunitatea adaptivă are bani, călătorește, vrea să călătorească și vrea să se distreze alături de toată lumea”, spune Alexander. „Trebuie doar să nivelăm terenul de joc, astfel încât toată lumea să se poată juca împreună.”
Proiectul Velomont demonstrează că incluziunea nu este doar un ideal, ci o realitate realizabilă atunci când există voință și planificare atentă. Prin adaptarea traseelor și a facilităților, Vermontul devine un exemplu pentru întreaga țară în ceea ce privește accesul persoanelor cu dizabilități la natură și aventură.
De ce este important:
Acest articol evidențiază un model de succes în integrarea persoanelor cu dizabilități în activități în aer liber, demonstrând că investițiile în accesibilitate nu doar că îmbunătățesc calitatea vieții, ci au și un impact economic semnificativ. Proiectul Velomont arată cum planificarea atentă și colaborarea între comunități pot transforma barierele în punți, oferind tuturor șansa de a se bucura de frumusețea naturii. Este o lecție valoroasă pentru orice regiune care dorește să creeze spații publice cu adevărat incluzive.
