Am discutat cu ea imediat după publicarea raportului, iar prima reacție a fost una de o candoare rară în lumea științifică: „Am prezis asta de ani de zile. La ritmul în care ardem combustibili fosili și distrugem ecosistemele, era aproape inevitabil. Nu sunt surprinsă, dar sunt foarte bucuroasă că toate informațiile au fost sintetizate în acest raport ONU, pentru că arată clar cât de urgentă este situația.”
Johnson nu este doar o voce din turnul de fildeș academic. Ea a scris o carte despre soluții climatice, „What If We Get It Right?”, și găzduiește un podcast cu același nume, alături de Bill McKibben. Este genul de persoană care vorbește despre climă nu ca despre o condamnare, ci ca despre o provocare de inginerie socială și politică. Și, în interviul acordat, a fost extrem de clară: soluțiile sunt cunoscute, problema este implementarea.
„Din păcate, o mare parte din asta ține de politică, pentru că a te baza pe bunăvoința directorilor companiilor de combustibili fosili nu pare o strategie foarte eficientă”, a spus ea, râzând amar. „A fost minunat să văd ONU fiind extrem de clară în acest raport, într-un mod în care nu a fost înainte. În trecut, evitau chiar și să folosească termenul de combustibili fosili. Acum, spun clar că trebuie să eliminăm treptat combustibilii fosili, dar și că angajamentele existente ale țărilor sunt insuficiente, iar implementarea acestor angajamente slabe este și mai slabă. Ne cheamă pe toți, pe toate națiunile lumii, să ne ridicăm nivelul.”
Întrebarea care frământă pe toată lumea este: cum trecem de la vorbe la fapte? Johnson nu se ferește de răspuns. „Aceasta este o întrebare de științe sociale și de schimbare culturală. Suntem în SUA, la două luni de alegerile de mijloc. Evident, cine alegem are un impact uriaș asupra tipului de politici care pot fi puse în aplicare, asupra modului în care sunt finanțate și implementate.” Este un mesaj care rezonează dincolo de granițele americane – în România, în Europa, peste tot. Alegerile contează, iar climatul nu așteaptă.
Dar care sunt soluțiile practice, dincolo de politică? Johnson a enumerat-o pe scurt, cu o energie molipsitoare: „Totul, de la electrificarea locuințelor și investiții în transportul public, până la protejarea și restaurarea ecosistemelor, acoperișuri verzi, turbine eoliene și orice îți poți imagina. Este doar o chestiune de viteză. Am fost prea lenți, iar acum riscurile sunt mult mai mari.” Și a adăugat un aspect adesea ignorat: impactul schimbărilor climatice nu este distribuit uniform. „Am văzut-o în Nepal și Tibet, locuri cu o amprentă de carbon incredibil de mică, care suportă greul acestor dezastre.”
Fiind oameni de știință specializată în oceane, Johnson a explicat și de ce mările și oceanele sunt esențiale în lupta împotriva încălzirii globale. „Am studiat oceanele pur și simplu pentru că eram îndrăgostită de ele și am crezut că ar putea folosi mai mulți avocați. Când citesc raportul ONU, mă uit la părțile despre riscurile pentru recifele de corali, ecosistemul pe care l-am studiat pentru doctorat. Mă gândesc la pescuitul care se prăbușește pe recife, de care depind sute de milioane de oameni pentru securitatea alimentară. Mă gândesc la toate locurile de muncă aflate în pericol, la pierderea ecosistemelor de coastă din cauza dezvoltării imobiliare, a creșterii nivelului mării și a furtunilor. Suntem într-adevăr într-o situație foarte dificilă.”
Dar, a subliniat ea, oceanul nu este doar o victimă, ci și o sursă de soluții. „De la energie regenerabilă offshore, la restaurarea ecosistemelor de coastă care ne pot proteja de furtuni și pot absorbi carbonul, oceanul are un potențial imens.” Este o viziune care îmbină știința cu optimismul lucid, o raritate într-un peisaj media dominat de titluri apocaliptice.
În final, Johnson a revenit la ideea care dă titlul cărții sale: „Aceasta este opera întregii noastre vieți. Nu avem timp de disperare. Avem timp de determinare.” Și, într-o lume care pare adesea paralizată de amploarea problemei, mesajul ei este unul de acțiune, nu de resemnare. Pentru că, așa cum spune ea, „dacă nu încercăm, cu siguranță vom eșua. Dacă încercăm, avem o șansă.”
De ce este important:
Acest raport ONU nu este doar un document tehnic, ci un semnal de alarmă care ne privește pe toți. Confirmă că pragul de 1,5 grade Celsius, considerat critic pentru evitarea celor mai catastrofale efecte ale schimbărilor climatice, va fi depășit în următorii ani. Dar, mai important, arată că nu suntem neputincioși. Soluțiile există, iar vocea lui Ayana Elizabeth Johnson ne reamintește că lupta împotriva crizei climatice nu este doar despre politică sau tehnologie, ci despre fiecare dintre noi, despre alegerile pe care le facem zilnic și despre determinarea de a construi un viitor mai bun. Într-o perioadă în care dezastrele naturale devin tot mai frecvente și mai devastatoare, mesajul ei este un antidot la paralizie: acționează, nu dispera.
