Secretarul american al Energiei, Chris Wright, și ministrul saudit al Energiei, prințul Abdulaziz bin Salman, au semnat documentele la Riad. „Aceste acorduri reflectă angajamentul comun al celor două națiuni de a consolida relațiile comerciale dintre SUA și Arabia Saudită, de a aduce prosperitate acasă și securitate aliaților noștri din străinătate”, a declarat Wright. El a subliniat că parteneriatul respectă cele mai înalte standarde de siguranță nucleară și neproliferare, bazându-se pe tehnologia și oamenii de știință americani.
Dar, potrivit unui memorandum intern consultat de NPR, acordul nu include prevederile așa-numite „gold standard” – acele garanții stricte care ar interzice regatului să dezvolte capacități de îmbogățire a uraniului sau de reprocesare a combustibilului uzat. Mai mult, nu obligă Arabia Saudită să accepte un regim de inspecții mai riguros din partea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Această lacună ridică semne de întrebare serioase: oferă oare Riadului o portiță spre dezvoltarea armelor nucleare?
Contextul este exploziv. Prințul moștenitor Mohammed bin Salman a declarat public că, dacă Iranul va dezvolta o armă nucleară, Arabia Saudită va face la fel. Iar acum, când Teheranul este tot mai aproape de a produce suficient material fisionabil pentru o bombă, un acord care nu blochează explicit calea saudită către îmbogățire este privit cu îngrijorare de mulți experți și politicieni.
„Congresul ar trebui să aprobe acordul doar dacă include aceleași garanții de aur ca și înțelegerea noastră cu Emiratele Arabe Unite”, a scris pe X reprezentantul democrat Brad Sherman, cu o seară înainte de anunț. „Un președinte care duce un război pentru a preveni proliferarea nucleară în Orientul Mijlociu nu ar trebui să faciliteze proliferarea doar pentru că firmele americane pot face profit.”
Memorandumul administrativ susține că SUA nu sprijină un program saudit de arme nucleare și că acordul se limitează la cooperarea pașnică în domeniul energiei nucleare. De asemenea, se menționează că, deși acordul oferă o cale legală pentru cooperarea pe ciclul combustibilului nuclear, nu obligă Statele Unite să transfere capacități sau tehnologii specifice Arabiei Saudite.
Cu toate acestea, Matthew Bunn, expert în proliferare nucleară de la Kennedy School of Government a Universității Harvard, avertizează că acest acord ar putea complica negocierile cu Iranul. „Cred că va face mai dificilă încheierea unei înțelegeri rezonabile cu Iranul”, a spus Bunn într-un interviu pentru NPR. El a explicat că Teheranul va fi mai puțin dispus să accepte inspecții intruzive dacă Arabia Saudită nu se angajează la același nivel de transparență.
Acordul trebuie acum să fie analizat de Congres, care are la dispoziție 90 de zile pentru a-l examina. Nu este clar dacă va fi aprobat în forma actuală, mai ales într-un an electoral și pe fondul tensiunilor din regiune. De altfel, relațiile dintre Washington și Riad au fost tensionate în ultimii ani, mai ales după asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi și după deciziile OPEC+ privind producția de petrol.
Pentru companiile americane, însă, acordul reprezintă o oportunitate uriașă. Arabia Saudită vrea să construiască până la 16 reactoare nucleare în următoarele două decenii, ca parte a planului său de diversificare economică „Vision 2030”. Fără acest acord, firmele din Rusia, China sau Coreea de Sud ar fi putut prelua contractele. Acum, Washingtonul își asigură un loc la masa negocierilor – dar cu ce preț?
Criticii spun că administrația Trump a sacrificat principiile neproliferării de dragul unor câștiguri comerciale pe termen scurt. Susținătorii replică că, fără acest acord, Arabia Saudită s-ar fi orientat oricum către alți furnizori, poate chiar mai puțin scrupuloși în privința securității.
În final, rămâne întrebarea: poate fi controlată cursa înarmării nucleare în Orientul Mijlociu? Iranul este deja la un pas de a deveni o putere nucleară „la limită”. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egiptul și Turcia au anunțat programe nucleare civile. Fără garanții stricte, fiecare dintre aceste țări ar putea folosi tehnologia nucleară pașnică drept paravan pentru ambiții militare.
De ce este important:
Acest acord nuclear dintre SUA și Arabia Saudită nu este doar o tranzacție comercială obișnuită. El redefinește echilibrul de putere în Orientul Mijlociu și subminează decenii de eforturi americane de a preveni proliferarea nucleară. Faptul că nu include clauzele „de aur” care să interzică îmbogățirea uraniului deschide ușa unui potențial program de arme saudit, mai ales în contextul în care prințul Mohammed bin Salman a promis că va răspunde oricărei mișcări a Iranului. Pentru România, ca stat membru NATO și partener al SUA, această evoluție are relevanță directă: o cursă a înarmării nucleare în Golf ar putea destabiliza întreaga regiune, afectând securitatea energetică, prețul petrolului și stabilitatea alianțelor. De asemenea, ar putea slăbi credibilitatea angajamentelor americane de neproliferare și ar complica eforturile diplomatice cu Iranul. În esență, este un test pentru modul în care Statele Unite își echilibrează interesele comerciale cu responsabilitățile globale de securitate.
