Poliția nu a exclus posibilitatea unui criminal în serie și a avertizat femeile să fie „vigilente” și să nu meargă sau să alerge singure. Această abordare a stârnit reacții negative din partea femeilor pe rețelele sociale, care au spus că responsabilitatea ar trebui să revină poliției de a le proteja, nu lor de a-și restrânge mișcările. Președintele Cyril Ramaphosa a promis că „nu va rămâne nicio piatră neîntoarsă” în căutarea făptuitorului sau făptuitorilor. Dar mulți sud-africani spun că guvernul – care a declarat violența bazată pe gen și feminicidiul drept dezastru național în 2025 – nu a făcut suficient pentru a menține femeile și fetele în siguranță.
„Femeile din Africa de Sud continuă să fie vânate și li se neagă cel mai de bază drept la viață și securitate”, a declarat Shenilla Mohamed, directorul Amnesty International pentru Africa de Sud. „Femeile sunt sătule de platitudini. Vrem să știm ce se va face pentru ca femeile și copiii să se simtă în siguranță.” Au avut loc proteste în Kempton Park, suburbia unde au avut loc multe dintre crime, precum și în Cape Town, femeile sud-africane spunând că este de ajuns. Deoarece Moselakgomo era o alergătoare pasionată, multe cluburi locale de alergare din toată țara au organizat curse în onoarea ei și în memoria tuturor victimelor. La una dintre ele, la Johannesburg, bărbați și femei de toate vârstele și rasele au venit îmbrăcați în negru și au ținut un moment de reculegere înainte de a porni.
„Violența bazată pe gen, dar în special feminicidiul, este o problemă atât de mare în Africa de Sud. Ca femeie, nu poți face nimic singură”, a declarat pentru NPR una dintre alergătoare, Shari Maluluke, în vârstă de 26 de ani. „Alergi, poți fi ucisă, mergi la poștă, poți fi ucisă, în propria casă poți fi ucisă... Mă înfurie că nu pot să mă mișc liber, toată țara mea pare o închisoare.” Toate femeile cu care NPR a vorbit la eveniment au spus că nu se simt în siguranță în Africa de Sud. „Îți trimiți locația, împărtășești cursele Uber”, a spus Didi Tsitsi, în vârstă de 31 de ani, despre precauțiile pe care femeile trebuie să le ia. Întrebată de ce crede că feminicidiul este o problemă atât de mare în Africa de Sud, Tsitsi a spus că există o serie de factori. „Eșecul guvernului și al poliției, dar cred că există și o problemă societală adânc înrădăcinată legată de modul în care bărbații sunt crescuți și ce cred ei că înseamnă să fii bărbat”, a spus ea. „Și încă nu ne-am confruntat cu toate moștenirile apartheidului – aceasta este una dintre modalitățile prin care se manifestă.”
Cercetările academice susțin această idee, studiile sugerând că anii de dominație brutală a minorității albe, sub care bărbații negri au fost privați de agenție și autonomie, au dus la o criză a masculinității și la consolidarea atitudinilor patriarhale. Acest context istoric este crucial pentru a înțelege amploarea fenomenului. Violența împotriva femeilor nu este doar o problemă de ordine publică, ci o criză socială profundă, care reflectă inegalități structurale și o cultură a impunității. Deși guvernul a adoptat legi mai stricte și a declarat violența de gen o prioritate națională, implementarea rămâne deficitară, iar femeile continuă să moară.
Valul recent de crime a readus în prim-plan întrebarea dacă autoritățile fac suficient pentru a preveni aceste tragedii. Poliția a fost criticată pentru că pune responsabilitatea pe umerii femeilor, în loc să intensifice patrulele și anchetele. În plus, sistemul judiciar este copleșit, iar multe cazuri de violență rămân nepedepsite. Femeile din Africa de Sud trăiesc cu o frică constantă, iar acest sentiment de „închisoare” nu este doar o metaforă – este realitatea lor zilnică. Ele își planifică fiecare ieșire, își anunță prietenii, își împărtășesc locația, evită să iasă după lăsarea întunericului. Dar chiar și cu toate aceste precauții, viața lor este în pericol.
Protestele din Kempton Park și Cape Town arată o societate la capătul răbdării. Femeile cer acțiuni concrete, nu doar promisiuni. Ele cer ca poliția să-și facă treaba, ca justiția să funcționeze și ca bărbații să fie trași la răspundere. În timp ce guvernul promite anchete, familiile victimelor plâng și comunitățile se mobilizează. Cursele organizate în memoria lui Moselakgomo și a celorlalte victime sunt un simbol al solidarității, dar și al furiei. Fiecare pas al alergătorilor este un strigăt de ajutor, o cerere ca Africa de Sud să devină un loc sigur pentru femei.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o criză națională care afectează profund societatea sud-africană: violența endemică împotriva femeilor. Cu un număr alarmant de feminicidii și o cultură a impunității, Africa de Sud se confruntă cu o urgență de sănătate publică și de drepturi omului. Înțelegerea acestui fenomen este crucială nu doar pentru sud-africani, ci pentru întreaga comunitate internațională, deoarece reflectă eșecurile sistemice care pot exista și în alte state. De asemenea, subliniază necesitatea ca guvernele să protejeze cetățenii, nu să le limiteze libertățile, și să abordeze rădăcinile patriarhale ale violenței. Fără acțiuni concrete, femeile vor continua să trăiască într-o „închisoare” – iar aceasta este o rușine pentru orice democrație.
