Această poziție reprezintă o schimbare semnificativă față de retorica tradițională a regimului de la Damasc, care timp de decenii a considerat Israelul un inamic existențial. În trecut, Siria a fost un aliat cheie al Iranului și al Hezbollah, sprijinind militar grupările care luptă împotriva Israelului. Cu toate acestea, al-Sharaa pare să adopte o abordare pragmatică, concentrată pe stabilitatea internă și reconstrucția Siriei după ani de război civil devastator.
„Nu căutăm confruntare, ci stabilitate”, a declarat al-Sharaa. „Un acord de securitate cu Israelul ar putea reduce riscul unor escaladări necontrolate și ar permite Siriei să se concentreze pe reconstrucție și pe redresarea economică.” Președintele sirian a adăugat că orice înțelegere va respecta suveranitatea și integritatea teritorială a Siriei, fără a face concesii majore.
În ceea ce privește Libanul, al-Sharaa a fost ferm: „Nu vom trimite trupe în Liban. Nu este nevoie de o intervenție militară siriană. Ceea ce facem este să sprijinim guvernul libanez și instituțiile sale pentru a depăși criza politică și economică.” Această declarație vine pe fondul temerilor că Siria ar putea fi atrasă într-un conflict regional mai larg, mai ales după atacurile Israelului asupra unor ținte din sudul Libanului și raidurile aeriene asupra unor poziții ale Hezbollah.
Analiștii consideră că poziția lui al-Sharaa este dictată de realitățile interne ale Siriei. Țara se confruntă cu o criză economică profundă, cu sancțiuni internaționale și cu o infrastructură distrusă de război. O implicare militară în Liban ar fi o povară suplimentară pe care Damascul nu și-o poate permite. În plus, relațiile cu statele arabe, în special cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, s-au îmbunătățit recent, iar Siria încearcă să-și consolideze poziția în lumea arabă.
„Siria nu mai este actorul regional agresiv de acum un deceniu”, explică un expert în securitate din Orientul Mijlociu. „Al-Sharaa încearcă să navigheze într-un peisaj geopolitic complex, în care Iranul își reduce influența, iar Israelul își consolidează alianțele cu statele din Golf. Un acord de securitate cu Israelul ar putea fi o mișcare strategică pentru a asigura sprijin occidental și pentru a atrage investiții.”
Cu toate acestea, nu toată lumea vede cu ochi buni această abordare. Criticii acuză regimul de la Damasc că se îndepărtează de cauza palestiniană și de rezistența împotriva ocupației israeliene. Hezbollah, care a luptat alături de forțele siriene în războiul civil, ar putea vedea această poziție ca pe o trădare. De asemenea, Iranul, principalul susținător al Siriei în timpul conflictului, ar putea reacționa negativ.
Al-Sharaa a încercat să atenueze aceste temeri, afirmând că Siria nu va renunța la sprijinul pentru poporul palestinian, dar că „diplomația este singura cale de a obține pacea și securitatea pentru toți”. El a subliniat că orice acord cu Israelul va fi temporar și condiționat de respectarea drepturilor palestinienilor.
În ceea ce privește Libanul, sprijinul sirian se va concentra pe facilitarea dialogului politic între facțiunile libaneze și pe ajutor umanitar. Siria a fost acuzată în trecut de amestec în afacerile interne libaneze, dar al-Sharaa insistă că noua abordare este una de „bună vecinătate”.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Statele Unite au salutat „orice efort de reducere a tensiunilor”, dar au cerut garanții că Siria nu va permite grupărilor teroriste să opereze pe teritoriul său. Israelul, deocamdată, nu a comentat oficial, dar surse din cadrul serviciilor de informații israeliene sugerează că există scepticism cu privire la sinceritatea intențiilor siriene.
Pe termen lung, strategia lui al-Sharaa ar putea remodela harta alianțelor din Orientul Mijlociu. Dacă Siria reușește să încheie un acord de securitate cu Israelul, ar putea deschide calea pentru normalizarea relațiilor, similar cu acordurile Abraham. În același timp, sprijinul pentru Liban fără implicare militară ar putea consolida statul libanez și ar reduce influența Hezbollah.
Rămâne de văzut dacă al-Sharaa va reuși să convingă atât tabăra pro-iraniană, cât și pe cea pro-occidentală de bunele sale intenții. Cert este că Siria se află la o răscruce de drumuri, iar deciziile luate acum vor avea consecințe majore pentru întreaga regiune.
De ce este important:
Această declarație a președintelui sirian marchează o posibilă schimbare de paradigmă în politica externă a Siriei, după ani de izolare și conflict. Dacă va fi pusă în practică, ar putea reduce riscul unui război regional, ar putea facilita reconstrucția Siriei și ar putea oferi o cale de ieșire din criza libaneză. În același timp, ea testează limitele influenței iraniene și a Hezbollah, ceea ce ar putea reconfigura echilibrul de putere în Orientul Mijlociu.
