De la declararea epidemiei pe 15 mai, au fost confirmate 676 de cazuri de Ebola, dintre care 136 s-au soldat cu decese, în principal în provincia Ituri – epicentrul focarului – dar și în North Kivu și South Kivu. Doar 32 de pacienți s-au vindecat până acum, iar alte 119 cazuri sunt suspectate. Ceea ce îngrijorează cel mai mult experții este faptul că virusul, tulpina rară Bundibugyo, a început să se transmită local în comunitățile nou afectate, nu doar prin călătorii din zonele fierbinți.
„Vedem acum transmitere locală în zone noi. Asta reflectă amploarea reală a epidemiei: o scară mult mai mare decât ceea ce reușim să detectăm, combinată cu mobilitatea ridicată a populației”, a explicat le Polain. El a subliniat că, deși urmărirea contacților s-a îmbunătățit, este încă insuficientă pentru a controla eficient răspândirea. „Sunt încă multe puncte oarbe în zone cu risc ridicat. Amploarea completă a focarului nu este încă clară și vom avea mai multă claritate pe măsură ce supravegherea se îmbunătățește.”
Unul dintre cele mai alarmante semnale este confirmarea primelor decese cauzate de Ebola în lagărul de refugiați Kpanga, din provincia Ituri. Aici, condițiile sunt extrem de precare: sute de oameni împart aceeași toaletă, iar spațiul este atât de limitat încât orice focar ar putea degenera rapid într-o catastrofă umanitară. Potrivit unui lucrător umanitar citat de Reuters, decesele au avut loc pe 31 mai și 1 iunie. Caitlin Brady, director de țară al Consiliului Danez pentru Refugiați în Congo, a declarat: „Suntem cu toții foarte îngrijorați că Ebola se va răspândi extrem de rapid în aceste tabere și că va intra panica, iar oamenii vor fugi în toate direcțiile, indiferent dacă sunt sau nu contacți, indiferent dacă sunt sau nu bolnavi.”
Capacitatea de izolare a pacienților este mult sub necesar. OMS avertizează că, deși supravegherea poate fi extinsă, fără spații sigure pentru izolare, eforturile de combatere a virusului devin aproape imposibile. „Avem nevoie de mai multe provizii, de spații sigure pentru a izola pacienții. Poți extinde supravegherea, dar dacă nu ai unde să pui pacienții în siguranță, devine foarte dificil”, a adăugat le Polain.
Situația este complicată și de contextul conflictual din regiune. Decenii de violențe, prezența grupurilor armate care luptă pentru controlul resurselor minerale și infrastructura distrusă fac ca guvernul să nu aibă un control deplin asupra teritoriului. Sute de mii de oameni au fost strămutați, iar condițiile din tabere sunt ideale pentru răspândirea virusului.
Vecina Uganda, care a confirmat deja 19 cazuri și două decese, urmărește cu îngrijorare evoluția situației. Deși Agenția de Sănătate a Uniunii Africane a raportat recent că situația este „sub control”, riscul de contaminare transfrontalieră rămâne ridicat.
Pentru tulpina Bundibugyo a virusului Ebola nu există încă vaccinuri sau tratamente aprobate, ceea ce face ca singurele arme împotriva epidemiei să fie izolarea rapidă a cazurilor, urmărirea riguroasă a contacților și educarea populației. În lipsa unor măsuri mult mai ferme și a unei mobilizări internaționale rapide, epidemia riscă să scape complet de sub control, transformându-se într-o criză sanitară majoră în inima Africii.
De ce este important:
Extinderea epidemiei de Ebola în zone noi, inclusiv în lagăre de refugiați supraaglomerate, reprezintă o amenințare gravă nu doar pentru Republica Democrată Congo, ci pentru întreaga regiune a Africii Centrale și de Est. Lipsa unui vaccin sau tratament pentru tulpina Bundibugyo, combinată cu infrastructura sanitară precară și mobilitatea ridicată a populației, creează un scenariu exploziv. Fiecare zi de întârziere în aplicarea măsurilor de control poate însemna sute de vieți pierdute și riscul ca virusul să treacă granițele, amenințând securitatea sanitară globală.
