„Tulpina Bundibugyo nu are vaccin, nici tratament specific”, a declarat ministrul Sănătății, Samuel-Roger Kamba, într-o conferință de presă. Acesta este al șaptesprezecelea focar de Ebola din istoria RDC, confirmat vineri în provincia Ituri, la granița cu Uganda și Sudanul de Sud. Inițial, autoritățile raportaseră 65 de decese suspecte, dar numărul a crescut la 80 în doar 24 de ore. Potrivit ministrului, pacientul zero suspectat este o asistentă medicală care s-a prezentat la un centru medical din capitala provinciei, Bunia, pe 24 aprilie, prezentând simptome sugestive pentru Ebola. De atunci, boala s-a răspândit în trei zone sanitare din Ituri: Bunia, Rwampara și Mongwalu, unde focarul este concentrat.
Doar 13 probe de sânge au fost testate la Institutul Național de Cercetare Biomedicală; opt au ieșit pozitive pentru tulpina Bundibugyo. Celelalte cinci nu au putut fi analizate din cauza volumului insuficient al probelor, a explicat Kamba. Această situație subliniază dificultățile logistice cu care se confruntă sistemul de sănătate din RDC, deja slăbit de ani de conflicte armate și de alte epidemii.
Centrul African pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Africa CDC) și-a exprimat îngrijorarea că focarul s-ar putea răspândi rapid, citând mai mulți factori: densitatea mare a populației în orașele din Ituri, apropierea zonelor afectate de Uganda și Sudanul de Sud, volumul ridicat al călătoriilor transfrontaliere și provocările logistice în combaterea răspândirii Ebola. Organizațiile medicale, inclusiv Medici fără Frontiere (MSF) și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC), au început deja să răspundă la criză.
„Numărul de cazuri și decese pe care le vedem într-un interval atât de scurt, combinat cu răspândirea în mai multe zone sanitare și acum peste graniță, este extrem de îngrijorător”, a declarat Trish Newport, managerul programului de urgență al MSF. Jagan Chapagain, secretarul general al IFRC, a adăugat: „Situația epidemiologică în evoluție și riscul de răspândire transfrontalieră subliniază necesitatea unei acțiuni rapide, coordonate și susținute. Implicarea comunităților și construirea încrederii sunt esențiale pentru a asigura că oamenii solicită îngrijire medicală devreme și ajută la oprirea epidemiei din fașă.”
Ebola a fost identificată pentru prima dată în 1976. Trei tulpini ale bolii sunt responsabile pentru majoritatea focarelor din Africa, dar un vaccin există doar pentru tulpina Zaire. Tulpina Bundibugyo, care provoacă actualul focar, nu a fost descoperită decât în 2006. De-a lungul a 50 de ani, zeci de mii de persoane din Africa s-au îmbolnăvit de Ebola, iar aproximativ 15.000 au murit. Focarul actual readuce în prim-plan vulnerabilitatea sistemelor de sănătate din Africa Centrală și necesitatea unor investiții masive în prevenire și răspuns rapid.
Contextul regional este deosebit de tensionat. Provincia Ituri este una dintre cele mai instabile din RDC, cu grupări armate active și o populație deplasată masiv din cauza conflictelor. Mișcarea intensă a oamenilor, fie că fug de violențe, fie că traversează granițele pentru comerț sau refugiu, face ca orice focar să devină o amenințare regională. Uganda a raportat deja un deces, iar Sudanul de Sud, cu un sistem de sănătate și mai fragil, este extrem de expus.
Specialiștii atrag atenția că, în lipsa unui vaccin sau tratament specific pentru tulpina Bundibugyo, singurele arme rămân izolarea pacienților, urmărirea contacților și măsurile stricte de igienă. În trecut, focarele de Bundibugyo au avut rate de letalitate între 25% și 50%, mai mici decât cele ale tulpinii Zaire (care poate ajunge la 90%), dar suficient de ridicate pentru a provoca panică. De aceea, ministrul Kamba a vorbit despre o „letalitate foarte ridicată” – probabil raportându-se la numărul mare de decese într-un timp scurt.
Eforturile de combatere a focarului sunt îngreunate și de lipsa de încredere a comunităților locale în autorități și în personalul medical, un fenomen binecunoscut în RDC, unde epidemia de Ebola din 2018-2020 a fost marcată de atacuri asupra echipelor de intervenție. „Construirea încrederii este esențială”, a subliniat Chapagain. Fără cooperarea populației, orice măsură de control devine ineficientă.
În acest context, organizațiile internaționale fac apel la o mobilizare rapidă a resurselor. MSF și IFRC au trimis deja echipe în teren, dar nevoile sunt uriașe: centre de tratament, echipamente de protecție, personal instruit și campanii de informare. De asemenea, este nevoie de sprijin pentru Uganda și Sudanul de Sud, pentru a preveni o răspândire necontrolată.
De ce este important:
Acest focar de Ebola din Republica Democrată Congo este deosebit de periculos din cauza tulpinii Bundibugyo, pentru care nu există vaccin sau tratament specific. Rata ridicată de letalitate și răspândirea rapidă, inclusiv peste graniță în Uganda, amenință să destabilizeze o regiune deja afectată de conflicte armate și crize umanitare. În plus, lipsa de încredere a comunităților și provocările logistice fac ca răspunsul să fie extrem de dificil. Înțelegerea acestor riscuri și sprijinirea eforturilor de combatere a epidemiei sunt cruciale pentru a preveni o catastrofă sanitară regională.
