Albanese, care a devenit o voce tot mai critică la adresa politicilor israeliene, a subliniat că statul israelian nu doar că tolerează violența coloniștilor, ci o încurajează și o folosește ca instrument de presiune asupra populației palestiniene. „Israelul a delegat o parte din forța sa coercitivă către coloniști, care acționează ca o extensie a armatei și a autorităților civile”, a declarat ea într-o intervenție recentă. Această externalizare, a explicat ea, permite Israelului să mențină un control strict asupra teritoriului, fără a-și asuma în mod direct responsabilitatea pentru abuzuri, folosind coloniștii ca scut legal și politic.
Situația din Qusra este doar un exemplu dintr-un tipar mai larg. Coloniștii israelieni, adesea înarmați și protejați de armată, au intensificat atacurile asupra comunităților palestiniene din Cisiordania, în special în zonele considerate strategice pentru extinderea coloniilor. Potrivit datelor ONU, în ultimul an s-a înregistrat o creștere alarmantă a incidentelor violente, inclusiv incendieri de culturi, distrugeri de proprietăți și atacuri directe asupra civililor. În multe cazuri, armata israeliană nu doar că nu intervine pentru a opri violența, ci chiar facilitează acțiunile coloniștilor, blocând accesul forțelor de securitate palestiniene sau oferind acoperire logistică.
Francesca Albanese a atras atenția că această strategie nu este nouă, dar a devenit mai vizibilă și mai brutală în contextul actual, marcat de războiul din Gaza și de tensiunile regionale. Ea a amintit că dreptul internațional interzice transferul de populație civilă în teritorii ocupate, iar coloniile israeliene sunt considerate ilegale de către Curtea Internațională de Justiție și de numeroase rezoluții ale Consiliului de Securitate. „Ceea ce face Israelul este o încălcare flagrantă a Convențiilor de la Geneva”, a subliniat ea, cerând comunității internaționale să ia măsuri concrete, nu doar declarații de condamnare.
În Qusra, locuitorii trăiesc sub o stare de asediu. Cei trei proprietari de case, împreună cu familiile lor, nu pot ieși să-și cultive pământul, să-și ducă copiii la școală sau să aibă acces la servicii medicale de bază. Coloniștii, veniți din așezarea vecină, au instalat corturi și au blocat drumurile de acces, iar armata israeliană a declarat zona drept „zonă militară închisă”, împiedicând orice intervenție externă. Organizațiile umanitare, inclusiv Crucea Roșie, au fost împiedicate să ajungă la familiile blocate, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la respectarea obligațiilor Israelului ca putere ocupantă.
Albanese a cerut o anchetă internațională independentă asupra acestor incidente și a cerut statelor membre ONU să impună sancțiuni țintite împotriva coloniștilor violenți și a oficialilor israelieni care îi sprijină. Ea a subliniat că lipsa de acțiune a comunității internaționale a creat un climat de impunitate, care încurajează noi abuzuri. „Fiecare zi de tăcere este o zi în care violența devine mai normalizată”, a avertizat ea.
Această situație reflectă o realitate mai amplă: controlul israelian asupra Cisiordaniei se adâncește, iar coloniștii devin un instrument cheie în politica de fapte împlinite. În timp ce atenția lumii este concentrată pe Gaza, Cisiordania suferă o transformare silențioasă, dar devastatoare. Sate întregi sunt izolate, terenuri sunt confiscate, iar populația palestiniană este supusă unei presiuni constante pentru a părăsi zonele strategice. Aceasta este o politică deliberată, susținută de guvernul israelian, care a alocat fonduri record pentru extinderea coloniilor și a încurajat înființarea de avanposturi ilegale.
Experții în drept internațional atrag atenția că „externalizarea coerciției” către coloniști este o strategie periculoasă, care subminează orice perspectivă de pace. Coloniștii nu sunt doar civili care locuiesc în teritorii ocupate; ei acționează adesea ca agenți ai statului, cu sprijin logistic și militar. Această ambiguitate le permite israelienilor să nege responsabilitatea, prezentând violența ca pe un conflict între civili, când de fapt este o formă de represiune orchestrată.
Francesca Albanese, care și-a construit reputația prin rapoarte detaliate și documentate despre încălcările drepturilor omului, a cerut în repetate rânduri ca Israelul să fie tras la răspundere. Ea a propus, de asemenea, ca statele care au semnat Convențiile de la Geneva să își respecte obligația de a acționa împotriva încălcărilor grave, inclusiv prin intermediul Curții Penale Internaționale. Deși Israelul nu este parte la Statutul de la Roma, Palestina a aderat la acesta, iar procurorii au deschis deja o anchetă privind situația din teritoriile ocupate.
În timp ce comunitatea internațională dezbate, locuitorii din Qusra rămân captivi în propriile case, fără o perspectivă clară de eliberare. Solidaritatea internațională, deși prezentă, nu s-a tradus în acțiuni concrete. Organizațiile pentru drepturile omului au lansat apeluri urgente, iar activiștii au organizat proteste în fața ambasadelor israeliene, dar guvernele occidentale, în special Statele Unite, continuă să ofere sprijin diplomatic și militar Israelului, ceea ce face ca presiunile să fie ineficiente.
Această criză scoate la iveală o contradicție fundamentală: pe de o parte, Israelul se prezintă ca o democrație care respectă statul de drept, iar pe de altă parte, tolerează și încurajează violența coloniștilor, care acționează cu impunitate. Această dublă standard este din ce în ce mai greu de susținut, iar rapoartele ONU, inclusiv cele ale lui Albanese, oferă dovezi clare că sistemul de ocupație este menținut prin forță și coerciție, nu prin consimțământ.
În concluzie, declarația lui Francesca Albanese nu este doar o condamnare a unui incident izolat, ci o analiză profundă a mecanismelor de control folosite de Israel în Cisiordania. Externalizarea coerciției către coloniști este o strategie deliberată, care permite Israelului să mențină ocupația fără a-și asuma costurile politice și juridice. Comunitatea internațională are obligația morală și legală de a interveni, nu doar pentru a proteja palestinienii din Qusra, ci pentru a apăra principiile dreptului internațional, care sunt din ce în ce mai erodate.
De ce este important:
Această situație evidențiază o escaladare periculoasă a violenței coloniștilor în Cisiordania, care riscă să transforme conflictul într-o criză umanitară și mai gravă. Declarația raportorului special al ONU subliniază complicitatea statului israelian în aceste abuzuri, ceea ce contrazice narativul oficial al Israelului. În plus, aceasta arată că atenția internațională concentrată pe Gaza a permis o deteriorare accelerată a situației din Cisiordania, unde drepturile fundamentale ale palestinienilor sunt încălcate zilnic. Este crucial ca opinia publică și factorii de decizie să înțeleagă că această politică de externalizare a coerciției nu doar că perpetuează suferința, dar subminează orice șansă de pace durabilă în regiune.
