Republica Djibouti, o mică națiune de aproximativ un milion de locuitori situată pe coasta est-africană a Strâmtorii Bab al-Mandab, se pregătește pentru un nou scrutin prezidențial care va consfinți, aproape sigur, încă cinci ani de domnie pentru președintele Ismail Omar Guelleh. Actualul șef al statului, supranumit „IOG" și ajuns la vârsta de 78 de ani, își dispută fotoliul prezidențial în cadrul unui scrutin caracterizat de analiști drept o „farsa democratică" și o simplă formalitate instituțională.
Deși în mod normal ar fi fost împiedicat să candideze din cauza limitelor constituționale privind vârsta, Guelleh a beneficiat de o modificare constituțională adoptată în unanimitate de parlament în noiembrie, prin care a fost eliminată interdicția de a candida după împlinirea vârstei de 75 de ani. Această manevră legislativă a deschis calea pentru cel de-al șaselea mandat consecutiv al liderului care conduce Djibouti încă din anul 1999, prelungind astfel o dominație politică ce se întinde pe aproape trei decenii. În 2010, același parlament controlat de partidul de guvernământ abolise deja limitele privind numărul de mandate, creând astfel premisele unei concentrări absolute a puterii executive.
Singurul contracandidat care a rămas în cursă este Mohamed Farah Samatar, fost membru al partidului aflat la guvernare, care concură sub egida Uniunii Democrate Centriste. Samatar și-a concentrat campania în regiunile Tadjourah și Obock, susținând că „un alt Djibouti este posibil". Cu toate acestea, vocea sa rămâne izolată în peisajul politic dominat de Guelleh, iar experții nu atribuie acestui scrutin nicio miză reală. Sonia Le Gouriellec, specialistă în Cornul Africii la Universitatea Catolică din Lille, a declarat pentru agenția France-Presse că „nu este mare lucru în joc aici. Este doar o competiție simbolică."
Omar Ali Ewado, președintele Ligii Djiboutiene pentru Drepturile Omului, a calificat scrutinul drept o „mascaradă" și o „concluzie anticipată". „Persoana care îl va desafia pe președintele Guelleh este membră a unui mic partid obedient celor aflați la putere", a subliniat Ewado. De altfel, din 2016, partidele de opoziție au boicotat alegerile prezidențiale, iar în cadrul scrutinului din 2021, Guelleh a obținut un rezultat zdrobitor, câștigând peste 90% din voturi.
Criticii președintelui atrag constant atenția asupra restrângerii continue a spațiului civic în Djibouti. Unii analiști speculează căfiul său vitreg, Naguib Abdallah Kamil, secretarul general al Cancelariei Prim-ministrului, ar fi pregătit să preia șefia statului în viitorul apropiat. Aceste speculații alimentează temerile legate de o transformare a regimului într-o dinastie politică.
Importanța strategică a Djibouti transcende cu mult dimensiunea sa geopolitică restrânsă. Țara găzduiește baze militare pentru Statele Unite, Franța, China, Italia și Japonia, ceea ce i-a conferit porecla de „statul cu cele mai multe baze militare străine" din lume. Poziționarea la Strâmtorarea Bab al-Mandab — punct esențial de tranzit pentru o proporție semnificativă a comerțului global dintre Asia și Occident, asigurând trecerea din Oceanul Indian în Marea Roșie — transformă Djibouti într-un actor indispensabil pentru marile puteri.
Veniturile anuale generate de găzduirea acestor baze se ridică la aproximativ 125 de milioane de dolari, conform declarațiilor fostului ministru de finanțe Ilyas Dawaleh, cu SUA contribuind cu aproape jumătate din această sumă. Totuși, această sursă importantă de venituri este în prezent amenințată. Porturile djiboutiene asigură în proporție covârșitoare importurile și exporturile maritime ale Etiopiei, landlocked și dependentă de acest hub portuar pentru aproximativ 2 miliarde de dolari anual. Însă în 2024, Etiopia a semnat un acord portuar cu autoproclamata Republică Somaliland, provocând tensiuni diplomatice majore cu Djibouti și cu Somalia, care consideră Somaliland parte integrantă a teritoriului său. Sub medierea Turciei, Etiopia și Somalia au ajuns la o înțelegere preliminară la sfârșitul anului 2024, Etiopia acceptând să se orienteze către acces maritim „fiabil și durabil" cu Somalia în detrimentul acordului cu Somaliland.
Dincolo de vulnerabilitățile geopolitice, Djibouti se confruntă cu provocări economice severe. Țara nu dispune de resurse naturale semnificative, iar guvernul lui Guelleh a apelat masiv la împrumuturi din China pentru finanțarea unor proiecte de infrastructură ambițioase, inclusiv o cale ferată care leagă Djibouti de Addis Ababa. Până în 2026, datoria țării față de China urmează să atingă 1,2 miliarde de dolari, sumă care figurează în rapoartele Fondului Monetar Internațional ca fiind „în criză și nesustenabilă". FMI a avertizat că povara datoriei externe pune în pericol stabilitatea macroeconomică a țării.
Paradoxal, aceste proiecte spectaculoase nu au reușit să amelioreze condițiile de trai ale majorității populației. Rata șomajului în rândul tinerilor atingeqază un nivel alarmant de 73 la sută, reflectând lipsa acută de oportunități economice. Aceste date subliniază decalajul profund dintre ambițiile grandorii geoestrategice și realitățile sociale vitrege cu care se confruntă cetățenii obișnuiți.
Alexis Mohamed, un fost consilier prezidențial care a demisionat în septembrie, a încercat să candideze la scrutinul din acest an, dar a declarat public că nu a putut să-și depună candidatura deoarece nu beneficiază de „garanții de securitate" pentru a se întoarce în țară din străinătate, unde se află în prezent. Mohamed, care a servit într-o funcție oficială timp de un deceniu, l-a acuzat pe Guelleh de „gestionare clientelară a statului" și de utilizarea resurselor publice în beneficiul cercului său de apropiați.
În planul drepturilor fundamentale, Djibouti este criticat constant de organizațiile internaționale specializate. Conform Federației Internaționale pentru Drepturile Omului, alegerile din Djibouti „nu sunt libere". Țara se situează pe locul 168 din 180 în Indicele Libertății Presei pentru 2025, publicat de Reporteri Fără Frontiere, reflectând un climat represiv împotriva vocilor critice și a presei independente.
Limbile oficiale sunt franceza și araba, iar somaleza și afară sunt vorbite de majoritatea populației — somalii constituind aproximativ 60% din locuitori, iar grupul etnic afar în jur de 35%. Aproximativ 94% dintre djiboutieni practică islamul, ceea ce consolidează coeziunea culturală și socială într-un stat care, în ciuda instabilității cronice caracteristice regiunii Cornului Africii, a reușit să mențină o stabilitate relativă sub autoritarismul lui Guelleh.
Comunitatea internațională urmărește cu interes acest scrutin, în contextul în care Djibouti rămâne un pivot esențial al securității regionale și mondiale. Observatori electorali din cadrul Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, un bloc regional format din opt țări, au sosit marți în Djibouti și urmează să fie desfășurați în toate regiunile țării. Echipa formată din 17 de observatori din Etiopia, Kenya, Somalia, Sudanul de Sud și Uganda urmează să emită o declarație după data scrutinului, stabilită pentru 12 aprilie. Totuși, în absența unei opoziții autentice și a unor instituții electorale independente, rolul acestor observatori rămâne simbolic, iar rezultatul scrutinului pare a fi, ca și în cazul precedentelor consultări electorale, o formalitate care va consfinți încă o etapă a aceluiași regim care guvernează țara de aproape trei decenii.
Călătoria lui Guelleh de la colaborator al guvernării franceze în perioada coloniei Somaliland Francez până la președintele care a transformat Djibouti-ul într-un punct strategic incontestabil al globului ilustrează capacitatea unui lider autoritar de a transforma o geografie avantajoasă în principalul său atu. „Geografia noastră este petrolul nostru", a declarat un oficial guvernamental în urmă cu câțiva ani, rezumând filosofia strategică a unui regim care a știut să valorifice poziția sa singulară, în pofida absenței resurselor naturale și a provocărilor economice interne tot mai acute.
Alegeri în Djibouti: Cine îl provoacă pe Guelleh și ce mize are acest scrutin
