Când premierul Abiy Ahmed a venit la putere în 2018, optimismul era la cote maxime. După ani de proteste sângeroase care au zguduit regimul autoritar al Frontului Democrat Revoluționar al Poporului Etiopian (EPRDF), Abiy a promis schimbare. Și, într-adevăr, a livrat: a eliberat prizonieri politici, jurnaliști și activiști închiși pe nedrept, a modificat legi represive, inclusiv faimoasa lege „antiterorism”, și a normalizat relațiile cu Eritreea, câștigându-și Premiul Nobel pentru Pace și aplauze internaționale. Dar aceste reforme au fost rapid umbrite de conflicte interne devastatoare.
În 2020, războiul dintre guvernul federal și Frontul de Eliberare a Poporului Tigray (TPLF) a dus la moartea a sute de mii de oameni. Organizații precum Human Rights Watch și Amnesty International au documentat încălcări masive ale drepturilor omului, iar Comisia Internațională a Experților în Drepturile Omului pentru Etiopia, înființată de Națiunile Unite, a confirmat crime de război și crime împotriva umanității, inclusiv ucideri în masă, violență sexuală și tortură. Cu toate acestea, nu s-au luat măsuri concrete pentru a asigura responsabilitatea pentru aceste violații.
Acordul de Pace de la Pretoria, semnat în noiembrie 2022, a adus o încetare a ostilităților, dar temerile de reizbucnire a violențelor cresc după ce TPLF a înlăturat recent administrația interimară din Tigray, numită de guvernul federal. În același timp, conflictul din regiunea Amhara, care a început în 2023 între forțele federale și milițiile Fano, a generat încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv crime de război. În ianuarie 2024, soldați guvernamentali au masacrat cel puțin 89 de civili în orașul Merawi, provincia Gojam, conform Human Rights Watch. Loviturile cu drone în Gojam, Wollo și Shewa au provocat victime civile semnificative, agravând criza umanitară.
Conflictul persistă și în regiunea Oromia, unde forțele federale se confruntă cu Armata de Eliberare Oromo (OLA). În aprilie 2024, Bate Urgessa, un lider al Frontului de Eliberare Oromo (OLF) și un critic vocal al guvernului, a fost ucis în orașul Meki. Circumstanțele exacte ale morții sale rămân neclare.
În ultimii ani, Partidul Prosperității, aflat la guvernare, a consolidat tot mai mult o guvernare autoritară, dând înapoi reformele legale și politice introduse inițial și recurgând la un control autocratic extins. Starea de urgență impusă la izbucnirea conflictului din Amhara a avut un efect de înghețare a drepturilor fundamentale. Reprimarea politică și vizarea membrilor opoziției continuă fără încetare, cu rapoarte care documentează uciderea oponenților politici. Guvernul este acuzat că se bazează pe structuri secrete de securitate, precum Koree Nageenyaa („Comitetul de Securitate”), care ar fi comis încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv execuții extrajudiciare, tortură și detenție arbitrară.
Jurnaliștii sunt și ei vizați. Un raport al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor arată că, din 2020, cel puțin 54 de jurnaliști au fost forțați să părăsească țara din cauza persecuțiilor. Meskerem Abera, Dawit Begashaw și Gobeze Sisay se numără printre cei arestați sub acuzații false și care rămân în închisoare. Activiști proeminenți pentru drepturile omului, precum Yared Hailemariam, șeful Apărătorilor Drepturilor Omului din Etiopia, și Dan Yirga, șeful Consiliului Etiopian pentru Drepturile Omului, au fost forțați să caute refugiu în străinătate.
Această criză a drepturilor omului are un impact inevitabil asupra politicii electorale. Într-o decizie de referință din 2024 privind democrația electorală, Comisia Africană pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor a constatat multiple încălcări ale drepturilor omului în contextul alegerilor din 2015 din Etiopia. Deși acestea au avut loc înainte ca Partidul Prosperității să preia puterea, comisia a subliniat că legile adoptate în ultimii ani pentru a proteja drepturile electorale ar trebui implementate mai eficient. Recent, 41 de țări au emis o declarație pe 2 martie, exprimând îngrijorări serioase cu privire la situația drepturilor omului în Etiopia și cerând responsabilitate, menționând „procesul de justiție tranzitorie blocat” și „nevoia de implementare rapidă și completă”.
Fără respectarea libertăților fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și dreptul de a participa la procesul democratic, simpla depunere a voturilor nu poate asigura alegeri libere, corecte și credibile. Situația din Etiopia ar trebui să fie o preocupare pentru comunitatea internațională dincolo de ciclul electoral actual. Este a doua cea mai populată țară din Africa și a noua economie ca mărime de pe continent. Instabilitatea și violența ar putea avea un impact negativ în toată Africa de Est. Pe de altă parte, dacă se adoptă politici politice și economice corecte, populația tânără și educată a Etiopiei ar putea deveni un motor major al creșterii economice și al prosperității regionale.
Comunitatea internațională ar trebui să exercite o presiune maximă pentru a se asigura că guvernul Etiopiei întreprinde reforme semnificative și adoptă măsuri de consolidare a încrederii, inclusiv promovarea reconcilierii naționale, angajarea în negocieri politice, eliberarea prizonierilor politici și respectarea libertăților fundamentale de exprimare, întrunire și participare politică. Toate acestea ar trebui să meargă mână în mână cu procesul electoral democratic.
De ce este important:
Alegerile din Etiopia nu sunt doar un eveniment național, ci un test pentru stabilitatea întregii regiuni est-africane. Ignorarea crizei drepturilor omului și a reprimării politice riscă să legitimeze un regim autoritar, subminând orice speranță de democratizare reală. Comunitatea internațională trebuie să înțeleagă că sprijinirea unor alegeri fără garanții pentru libertățile fundamentale este o rețetă pentru perpetuarea violenței și instabilității. Este esențial ca presiunea externă să se concentreze pe reforme autentice și responsabilitate, nu doar pe organizarea unui scrutin formal.
