Primele rezultate indică o cursă extrem de echilibrată, iar taberele politice nu pot respira ușurate. Rezultatele finale ar putea fi amânate până miercuri, când vor fi numărate voturile anticipate și cele din străinătate. Dacă blocul de stânga va ieși învingător, formarea unui guvern ar putea dura chiar și mai mult, din cauza tensiunilor ideologice dintre partidele care îl compun. Premierul Ulf Kristersson, care conduce țara din 2022, încearcă să obțină un al doilea mandat, sprijinindu-se pe o coaliție de centru-dreapta care depinde de voturile Democraților Suedezi, un partid cu rădăcini neonaziste. El ar putea rămâne la putere chiar și dacă stânga câștigă o majoritate fragilă, dar nu reușește să formeze un guvern.
Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale acestor alegeri este scăderea sprijinului pentru Democrații Suedezi. Partidul de extremă dreapta a pierdut trei puncte procentuale față de alegerile generale din 2022, alunecând de la 20,5% la 17,5%. Aceasta este prima dată când formațiunea suferă o pierdere de voturi de la intrarea în parlament, în 2010. Deși rezultatul pare să contrazică tendințele recente din alte părți ale Europei, unde extrema dreaptă a câștigat teren, cum ar fi în Germania sau Italia, Democrații Suedezi rămân o forță dominantă și bine înrădăcinată în peisajul politic suedez.
Social Democrații, conduși de Magdalena Andersson, au păstrat prima poziție, dar procentul de 28,1% reprezintă unul dintre cele mai slabe rezultate ale lor din ultimii peste 100 de ani. Acest lucru complică orice încercare de a construi o majoritate funcțională. Deși partidul rămâne cel mai mare din Suedia, erodarea sprijinului său tradițional reflectă o schimbare mai amplă a preferințelor electorale, pe măsură ce alegătorii devin tot mai atrași de mesaje radicale sau de soluții noi.
Specialiștii consideră că scăderea sprijinului pentru extrema dreaptă ar putea fi legată de schimbarea priorităților alegătorilor. În trecut, mulți oameni votau pentru Democrații Suedezi „pur și simplu pentru că le plăcea poziția lor față de refugiați”, fără să fie neapărat de acord cu alte politici, explică Anders Sannerstedt, politolog la Universitatea Lund, citat de AFP. Acum, odată cu reducerea numărului de refugiați și cu o dezbatere mai puțin intensă pe acest subiect, o parte din acești alegători s-ar fi putut întoarce la alte partide sau ar fi putut rămâne acasă.
Cu toate acestea, chiar și cu un procent redus, Democrații Suedezi păstrează o pârghie considerabilă. Un parlament extrem de divizat lasă orice viitor guvern cu o marjă de lucru fragilă, ceea ce asigură partidului un rol inevitabil în deciziile politice. Mai mult, Democrații Suedezi au rescris deja granițele politicii suedeze. În ultimul deceniu, cererile lor cândva marginale – plafoane stricte pentru azil, deportări mai ușoare și o poliție mai dură – au fost absorbite în mainstream. Atât coaliția de centru-dreapta, cât și Social Democrații s-au deplasat spre dreapta pentru a răspunde sentimentului public.
Această realitate politică are implicații profunde pentru Suedia, o țară cunoscută mult timp pentru politicile sale deschise și umanitare. De la criza migrației din 2015, când Suedia a primit un număr record de refugiați, discursul politic s-a schimbat radical. Partidele tradiționale au adoptat treptat un limbaj mai dur, iar extrema dreaptă a reușit să-și impună agenda, chiar dacă nu se află la guvernare. Această tendință nu este unică în Suedia, dar aici a fost deosebit de pronunțată, având în vedere tradiția de deschidere a țării.
Alegerile din acest an reflectă, de asemenea, o polarizare tot mai accentuată a societății suedeze. Problemele legate de imigrație, integrare și securitate domină dezbaterea publică, iar partidele sunt nevoite să răspundă acestor preocupări pentru a supraviețui. În acest context, rezultatul final al alegerilor ar putea influența nu doar componența guvernului, ci și direcția politicilor sociale și economice pentru următorii ani.
Un alt aspect important este posibila formare a unui guvern. Dacă blocul de stânga va câștiga majoritatea, dar nu va reuși să ajungă la un acord, Suedia ar putea intra într-o perioadă de incertitudine politică prelungită. În trecut, astfel de situații au dus la negocieri lungi și la compromisuri neașteptate. De asemenea, nu este exclus ca premierul Kristersson să rămână la putere cu un guvern minoritar, dacă stânga nu va putea forma o coaliție stabilă.
Pe plan european, rezultatul alegerilor suedeze este urmărit cu interes. Suedia a fost adesea văzută ca un bastion al valorilor progresiste, iar ascensiunea extremei drepte aici a fost un semnal de alarmă. Scăderea sprijinului pentru Democrații Suedezi ar putea fi interpretată ca o ușoară corecție a tendinței generale, dar nu trebuie supraestimată. Partidul rămâne puternic, iar influența sa asupra politicii suedeze este de necontestat.
În concluzie, alegerile din Suedia sunt departe de a fi tranșate. Cu o diferență de doar trei locuri între blocuri, fiecare vot contează, iar rezultatul final ar putea veni cu surprize. Indiferent de cine va câștiga, este clar că politica suedeză a intrat într-o eră nouă, marcată de fragmentare, polarizare și negocieri dificile. Rămâne de văzut dacă viitorul guvern va reuși să răspundă provocărilor cu care se confruntă țara, de la integrarea imigranților la creșterea economică și schimbările climatice.
De ce este important:
Alegerile din Suedia nu sunt doar o chestiune internă, ci au reverberații în întreaga Europă. Ele arată că extrema dreaptă, deși încă puternică, nu este invincibilă, iar scăderea sprijinului pentru Democrații Suedezi ar putea oferi o lecție pentru alte țări unde astfel de partide sunt în ascensiune. În același timp, rezultatul subliniază fragilitatea coalițiilor moderne și dificultatea de a guverna într-un peisaj politic tot mai divizat. Pentru România, unde dezbaterile despre imigrație și securitate sunt la fel de actuale, evoluția din Suedia oferă un exemplu concret despre cum pot evolua prioritățile electorale și cum partidele tradiționale pot fi nevoite să se adapteze pentru a supraviețui. Este un semnal că nicio forță politică nu poate fi dată deoparte, iar viitorul guvernării depinde de capacitatea de a construi consensuri într-o societate tot mai polarizată.
