Contextul acestor alegeri este marcat de o istorie sângeroasă. Timp de decenii, Columbia a fost epicentrul producției de cocaină, iar cartelurile de droguri au generat violență, corupție și instabilitate. Acordul de pace din 2016 cu gherilele FARC a fost un pas istoric, dar implementarea sa a fost lentă și incompletă. Multe foste zone controlate de rebeli au fost preluate de grupuri armate mai mici, implicate în traficul de droguri și minerit ilegal. În acest peisaj fragil, candidații la președinție oferă viziuni radical diferite.
Principalul favorit, Rodolfo Hernández, un magnat al construcțiilor și fost primar, a câștigat primul tur cu un discurs populist și antisistem. El promite să „curățe” Columbia de corupție și să adopte o abordare militară dură împotriva traficanților, inclusiv reluarea operațiunilor de fumigație aeriană a culturilor de coca, o practică controversată care a fost suspendată din cauza efectelor nocive asupra sănătății și mediului. Hernández a declarat că va suspenda negocierile de pace cu grupul de gherilă ELN și va trata toate organizațiile criminale ca pe teroriști, fără a oferi stimulente pentru dezarmare.
Pe de altă parte, Gustavo Petro, un fost gherilist și fost primar al Bogotei, propune o abordare mai nuanțată. El susține continuarea implementării acordului de pace cu FARC și reluarea dialogului cu ELN, dar și o reformă agrară profundă care să ofere fermierilor alternative la cultivarea coca. Petro vrea să transforme politica antidrog, concentrându-se pe reducerea cererii și pe combaterea corupției din sistemul judiciar și politic. El este primul candidat de stânga care ajunge în turul doi în Columbia, iar victoria sa ar putea marca o schimbare majoră.
Ambele tabere au puncte forte și slăbiciuni. Hernández atrage alegătorii dezamăgiți de clasa politică tradițională, dar criticii îl acuză de autoritarism și de lipsa unui plan coerent. Petro are un program mai detaliat, dar este privit cu suspiciune de către cei care îl asociază cu trecutul său de gherilist și cu eșecurile administrației sale la Bogota.
În ceea ce privește traficul de droguri, miza este uriașă. Columbia rămâne principalul producător de cocaină din lume, iar Statele Unite, principalul consumator, exercită presiuni constante asupra guvernului columbian pentru a intensifica eforturile de eradicare. O victorie a lui Hernández ar însemna probabil o revenire la strategiile militarizate ale trecutului, care au dus la sute de mii de morți și la o escaladare a violenței, fără a reduce semnificativ oferta de droguri. În schimb, Petro ar putea deschide calea către o abordare mai inovatoare, bazată pe dezvoltare rurală și pe decriminalizarea consumului, dar riscă să fie acuzat de slăbiciune în fața cartelurilor.
Alegerile au loc într-un moment în care violența a crescut în zonele rurale, iar asasinatele liderilor sociali și ale foștilor combatanți FARC continuă. De asemenea, pandemia de COVID-19 a adâncit inegalitățile și a exacerbat problemele economice, ceea ce face ca promisiunile de schimbare să fie și mai atrăgătoare.
Pe scurt, turul doi al alegerilor prezidențiale din Columbia nu este doar o confruntare între doi candidați, ci o alegere fundamentală între două viziuni asupra modului de a face față traficului de droguri și violenței. Rezultatul va avea implicații nu doar pentru Columbia, ci și pentru întreaga regiune andină și pentru partenerii internaționali, în special Statele Unite. Lumea urmărește cu atenție ce direcție va alege această națiune sud-americană.
De ce este important:
Aceste alegeri sunt cruciale deoarece vor determina dacă Columbia continuă pe calea dialogului și a reformelor sociale pentru a combate traficul de droguri sau revine la strategii militarizate care au eșuat în trecut. Decizia va influența stabilitatea regională, relațiile cu Statele Unite și soarta a mii de oameni prinși în conflict. În plus, modelul columbian ar putea servi ca exemplu pentru alte țări care se confruntă cu probleme similare legate de droguri și violență.
