Amal era genul de persoană de care Israelul se teme cel mai mult: cineva care nu poate fi intimidat să tacă, care nu poate fi împins într-un colț, care sfidează deschis puterea brutală israeliană. Nu există nicio îndoială că armata israeliană a vizat-o direct. Al Akhbar, publicația pentru care lucra Amal, a dezvăluit detalii ale uciderii sale. Potrivit acestora, Amal se afla într-o misiune lângă orașul strategic Bint Jbeil, un loc pe care îl relatase adesea. Bint Jbeil a fost locul unei bătălii cheie între forțele regimului israelian și luptătorii Hezbollah înainte de încetarea focului. Este un simbol al rezistenței pentru mulți libanezi – în invazia din 2006, a respins cu succes multe încercări ale forțelor israeliene de a-l cuceri.
Amal călătorea într-o mașină cu fotograful freelance Zeinab Farraj când un vehicul din fața lor a fost lovit de o dronă israeliană. Cele două femei s-au refugiat într-o clădire din apropiere, unde au sunat rudele și colegii pentru ajutor. Clădirea a fost bombardată de forțele israeliene la scurt timp după. Premierul libanez a emis o declarație cerând Crucii Roșii să intervină. Organizația a trimis o echipă care a reușit să o salveze pe Zeinab, rănită, din clădire. Au fost sub foc, așa că nu au putut recupera trupul Amalei. Când s-au întors în cele din urmă, au găsit-o moartă.
Asasinarea Amalei este înfiorător de asemănătoare cu uciderea jurnalistei palestiniene veterane și corespondente de lungă durată a Al Jazeera, Shireen Abu Akleh. Acum patru ani, și ea relata dintr-un loc de rezistență simbolică împotriva forțelor israeliene – orașul palestinian Jenin. A fost împușcată în cap în timp ce încerca să se adăpostească de focul israelian alături de un coleg. De la uciderea ei, peste 250 de jurnaliști și lucrători media palestinieni au fost uciși – predominant în timpul genocidului din Gaza. Mulți au fost vizați în misiune, alții au fost atacați acasă, cu familiile lor. Acesta a fost cazul lui Mohammed Abu Hatab, ucis împreună cu 11 membri ai familiei sale într-un atac aerian israelian asupra casei sale în noiembrie 2023.
Vizarea jurnaliștilor palestinieni și libanezi de către regimul israelian este bine documentată, iar uciderea Amalei este cea mai recentă intrare într-un record care a devenit, din octombrie 2023, cel mai mortal pentru presă din orice conflict din istoria înregistrată. Ceea ce este izbitor la acest record nu este doar amploarea sa, ci condițiile care l-au făcut posibil. Impunitatea nu este doar o eșec a justiției după fapt, ci mai degrabă o structură de permisiune care modelează ceea ce regimurile cred că pot face înainte de fapt. Regimul israelian a învățat, prin decenii de experiență, că nu există niciun act pe care să-l comită care să-i coste în mod semnificativ sprijinul susținătorilor săi occidentali și a tras concluzia evidentă.
Ar fi o greșeală să caracterizăm regimul israelian ca fiind unic de violent în istoria proiectelor coloniale de așezare și a regimurilor imperiale. Dar ceea ce îl deosebește nu este natura violenței, ci mai degrabă nerușinarea cu care este condusă, iar această nerușinare este ea însăși un produs al impunității. Acesta este un regim care nu se mai deranjează să-și ascundă ceea ce face. Jurnaliștii nu sunt prinși în foc încrucișat; sunt vânați și vizați. Mesajul transmis nu este incidental, ci este scopul. Amal a înțeles riscul pe care și-l asuma și l-a asumat oricum, la fel cum au făcut-o jurnaliștii locali din Liban și Palestina de-a lungul timpului, pentru că cineva trebuie să fie martor la ceea ce se întâmplă cu oamenii de acolo. Regimul israelian a ucis-o pentru asta. Lumea care pretinde că prețuiește o presă liberă o va plânge pentru scurt timp – la fel cum a făcut-o cu Shireen – și apoi va continua să ofere acoperirea care face inevitabilă următoarea ucidere.
De ce este important:
Acest articol subliniază un model sistematic de vizare a jurnaliștilor de către regimul israelian, un model care se bazează pe impunitatea garantată de sprijinul internațional. Uciderea Amalei Khalil nu este un incident izolat, ci parte a unei strategii mai largi de eliminare a vocilor critice și de descurajare a relatării independente din zonele de conflict. În contextul în care peste 250 de jurnaliști palestinieni au fost uciși de la începutul genocidului din Gaza, iar acum o jurnalistă libaneză se adaugă listei, devine clar că libertatea presei este grav amenințată. Fără o condamnare fermă și măsuri concrete din partea comunității internaționale, aceste crime vor continua, iar adevărul despre suferința popoarelor din Palestina și Liban va fi îngropat odată cu victimele.
