Contextul acestei întorsături este unul extrem de sensibil. Golanul, o regiune strategică din sudul Siriei, a fost ocupat de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și anexat unilateral în 1981. Până la decizia lui Donald Trump din 2019, nicio țară nu recunoscuse suveranitatea israeliană asupra acestui teritoriu. Recunoașterea americană a fost un moment de răscruce, care a stârnit un val de critici internaționale și a ridicat semne de întrebare cu privire la principiile fundamentale ale ordinii mondiale postbelice, în special interzicerea achiziționării de teritorii prin forță.
Tom Barrack, un om de afaceri apropiat lui Trump, numit ambasador în Turcia și trimis special pentru Siria, a făcut declarația inițială într-un interviu cu podcasterul Mario Nawfal. Întrebat despre planurile Israelului de a anexa părți din sudul Libanului, Barrack a răspuns că, indiferent de intenții, Israelul știe că ar fi dificil să pretindă teritorii libaneze. Apoi, a adăugat: „Spunând asta, în Golan cu Siria, ei încă ocupă Golanul împotriva rezoluțiilor ONU, împotriva întregii ordini internaționale, care a spus că Golanul este al Siriei.”
Această afirmație a fost rapid interpretată ca o abatere de la politica oficială a SUA. Reacțiile nu au întârziat să apară. Comentatoarea de extremă dreapta Laura Loomer a cerut demisia ambasadorului, spunând că „nu înțelege politica externă americană”. Republicanul Rick Scott, senator, a reamintit că Barrack a fost confirmat de Senat pentru a pune în aplicare agenda lui Trump, și a postat pe rețelele sociale ordinul executiv al lui Trump din 2019, care declară că Golanul aparține Israelului. „Președintele Trump a fost clar despre suveranitatea Israelului asupra Golanului de ani de zile!”, a scris Scott.
Barrack a fost, de asemenea, criticat pentru că a sugerat că loviturile israeliene asupra unei baze aeriene siriene, săptămâna trecută, ar fi fost menite să provoace Turcia, aliată a guvernului sirian. În interviul său, el a spus că „o teorie este că au fost doar o provocare pentru Turcia, și este un concept foarte agresiv, dar poate bine primit înainte de alegeri”, referindu-se la alegerile de mijloc de termen din noiembrie.
Această întâmplare subliniază tensiunile din interiorul administrației Trump și dificultatea de a menține o linie coerentă într-o regiune atât de volatilă. Pe de o parte, există o politică oficială clară, stabilită de Trump, care recunoaște suveranitatea Israelului asupra Golanului. Pe de altă parte, există realitățile geopolitice și presiunile internaționale, care fac ca astfel de declarații să fie extrem de sensibile.
În plus, această situație evidențiază o problemă mai largă: politica externă a SUA în Orientul Mijlociu, care pare să fie condusă mai mult de loialități personale și de interese electorale decât de o strategie coerentă. Barrack, un om de afacere cu legături în regiune, a fost numit pentru a aduce o perspectivă economică, dar declarațiile sale arată că nu este întotdeauna aliniat cu linia dură a administrației.
În timp ce administrația Biden a promovat „ordinea bazată pe reguli”, nu a reușit să inverseze politica lui Trump privind Golanul. Aceasta arată că, odată ce o decizie de acest tip este luată, este extrem de dificil de a o schimba, chiar și pentru o administrație care se declară adversară a politicii precedente. Recent, guvernul de dreapta al Columbiei a aderat la poziția SUA, recunoscând suveranitatea Israelului asupra Golanului, ceea ce arată că această politică își găsește ecou în anumite cercuri.
În concluzie, retractarea ambasadorului Barrack este un episod care dezvăluie fragilitatea și contradicțiile din politica externă americană. Pe de o parte, există o linie oficială, clară, dar pe de altă parte, există oameni care, în momente de sinceritate sau de neatenție, recunosc realitatea juridică și morală a ocupării. Această tensiune este probabil să continue, mai ales în contextul alegerilor din noiembrie, când administrația Trump va încerca să-și consolideze sprijinul în rândul alegătorilor pro-israelieni.
De ce este important:
Această situație este importantă pentru că evidențiază tensiunile dintre politica oficială a SUA și realitatea juridică internațională în ceea ce privește Golanul. De asemenea, arată că deciziile luate de Trump în 2019 au un impact durabil, chiar și atunci când oficialii americani fac declarații care par să le contrazică. Este un semnal că politica externă a SUA în Orientul Mijlociu este instabilă și că poate fi influențată de interese personale și de presiuni politice interne. În plus, această situație are implicații pentru securitatea regională și pentru relațiile dintre Israel, Siria și Turcia, într-o zonă deja extrem de tensionată.
