Contextul actual este unul exploziv. Războiul dintre SUA și Iran a blocat efectiv Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. În acest peisaj, Bab Al-Mandeb a devenit și mai importantă pentru Arabia Saudită, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, care își exportă milioanele de barili zilnic prin această rută. O blocadă Houthi ar putea sufoca economia saudită și ar putea duce la o creștere vertiginoasă a prețurilor la energie la nivel global.
Declarația Houthi a venit ca răspuns la ceea ce ei numesc „lovituri saudite” asupra aeroportului din Sanaa, capitala Yemenului, în timp ce un oficial iranian se afla în tranzit. Arabia Saudită a condamnat blocada, iar Houthi au răspuns numind regimul saudit „criminal”. Este important de menționat că Houthi sunt desemnați de Departamentul de Stat al SUA drept grup terorist, ceea ce complică și mai mult orice tentativă de mediere.
Pe lângă impactul imediat asupra prețurilor petrolului, această criză scoate la lumină vulnerabilitatea infrastructurii energetice globale. Statele din Golf, inclusiv Arabia Saudită, Irak și Emiratele Arabe Unite, explorează de ceva timp construirea de noi conducte de petrol sau extinderea celor existente pentru a transporta țițeiul pe uscat, evitând astfel punctele de sufocare maritime. Însă aceste proiecte necesită ani de zile pentru a fi finalizate, iar până atunci, rutele maritime rămân esențiale.
În paralel, conflictul dintre SUA și Iran continuă să facă victime. Comandamentul Central al SUA a anunțat că a lovit centre de comandă iraniene, capacități maritime, site-uri de lansare a rachetelor și drone, precum și sisteme de apărare aeriană. Iranul a ripostat vizând trei baze americane din Kuweit. Pentagonul a confirmat moartea a trei militari americani în atacuri iraniene, iar numărul total al militarilor americani uciși în războiul din Iran a ajuns la cel puțin 17. Peste 400 de persoane au fost rănite. De partea iraniană, guvernul raportează aproximativ 3.000 de morți.
Un raport recent al New York Times pune sub semnul întrebării transparența Pentagonului în ceea ce privește dezvăluirea pierderilor în timp real și circumstanțele în care acestea au avut loc. Departamentul Apărării a respins acuzațiile, numindu-le „nefondate și răuvoitoare”. Lipsa briefingurilor de presă din ultimele două luni nu face decât să alimenteze speculațiile.
În altă ordine de idei, încetarea focului dintre Israel și Hezbollah, gruparea șiită libaneză susținută de Iran, se menține, deși Israelul continuă să lovească persoane și locații pe care le consideră afiliate Hezbollah. Președintele Libanului, Joseph Aoun, urmează să se întâlnească cu președintele Trump la Washington, în prima vizită de stat a unui lider libanez în SUA din 2009. Aceasta are loc într-un moment critic: o foaie de parcurs pentru pace între Liban și Israel, semnată în iunie, prevede dezarmarea Hezbollah de către armata libaneză, dar condiționată de retragerea Israelului din teritoriile libaneze ocupate. Până acum, calendarul retragerii israeliene rămâne neclar, iar aproximativ 400.000 de libanezi sunt în continuare strămutați intern.
De ce este important:
Amenințarea Houthi la adresa strâmtorii Bab Al-Mandeb nu este doar o criză regională, ci una cu potențial global. Dacă blocada devine efectivă, prețurile petrolului ar putea exploda, afectând economii întregi, de la cele europene până la cele asiatice. În plus, aceasta testează capacitatea alianțelor regionale de a face față unei Iran tot mai agresiv. În timp ce războiul dintre SUA și Iran continuă să facă ravagii, iar negocierile de pace din Liban sunt fragile, fiecare nouă criză riscă să transforme Orientul Mijlociu într-un butoi de pulbere gata să explodeze. Pentru cetățenii de rând, asta înseamnă facturi mai mari la energie, incertitudine economică și un viitor geopolitic tot mai sumbru.
