Bear Gap-ul este un punct de strangulare strategică în Oceanul Arctic, o fâșie de aproximativ 650 de kilometri între Capul Nord al Norvegiei și Insula Ursului, cel mai sudic punct al arhipelagului Svalbard. Situat între Marea Barents și Marea Norvegiei, acest coridor reprezintă principala rută prin care navele și submarinele rusești pot ieși din bazele lor arctice către Atlanticul de Nord. Direct la est de acest punct se află Peninsula Kola, unde Rusia își are cea mai mare parte a capacității nucleare maritime și cartierul general al Flotei de Nord. Kristian Atland, cercetător principal la Institutul Norvegian de Cercetare a Apărării (FFI), explică faptul că Bear Gap „servește drept poartă-cheie pentru mișcările navale și supravegherea maritimă în Înaltul Nord”. Rusia, spune el, consideră această zonă esențială pentru strategia sa de „apărare a bastionului” – un concept prin care își protejează submarinele cu rachete balistice în Marea Barents, limitând accesul NATO pentru detectarea și urmărirea lor.
În ultimii ani, Moscova a cheltuit sume importante pentru modernizarea bazelor arctice, a porturilor și aerodromurilor, în timp ce țările NATO și-au consolidat propria prezență militară în regiune. În decembrie, Norvegia a anunțat achiziția a două submarine construite în Germania, invocând „activitatea forțelor rusești în Atlanticul de Nord”. În februarie, Marea Britanie a declarat că își va dubla trupele staționate în Norvegia, la 2.000, în următorii trei ani, preluând un rol „vital” într-o operațiune NATO în Arctica. Statele Unite, prin președintele Donald Trump, au făcut din achiziționarea Groenlandei o prioritate, considerând-o vitală pentru securitatea americană. Chiar dacă Groenlanda și Danemarca au respins constant ideea, tensiunile rămân ridicate.
Dar ce înseamnă controlul rusesc asupra Bear Gap pentru Europa de Nord? Potrivit lui Gunhild Hoogensen Gjorv, profesor la Universitatea Arctică din Norvegia, acest coridor este „calea prin care rușii ies în Atlanticul de Nord”. Dacă Rusia l-ar controla, „ar putea lansa rachete de pe nave de suprafață și ar putea lovi teoretic Marea Britanie, Danemarca, Olanda și, bineînțeles, țările nordice”. Cu toate acestea, ea subliniază că un atac direct ar însemna un război total, iar Moscova nu pare pregătită pentru o asemenea escaladare. „Dacă decid să facă asta, este război pe scară largă. Este foarte greu de crezut că Rusia se gândește în acești termeni”, adaugă Gjorv.
Printre noile sisteme de arme rusești se numără racheta intercontinentală Oreshnik, dezvăluită public în noiembrie 2024, despre care Moscova spune că poate transporta focoase nucleare și atinge viteze hipersonice, având o rază de acțiune de aproximativ 5.000 de kilometri. Deși analiștii au pus la îndoială capacitatea sa de a evita sistemele antiaeriene existente, potențialul său este îngrijorător. În plus, Rusia deține o gamă largă de rachete de croazieră și rachete balistice lansate de pe submarine.
Arctica devine, așadar, o arenă a „competiției marilor puteri”, cum spune Atland. Topirea gheții deschide noi rute comerciale, iar resursele vaste de petrol, gaze și minerale rare atrag tot mai mult interesul marilor actori globali. China, deși nu este o țară arctică, trimite nave echipate cu tehnologie duală (militară și de cercetare) pentru a culege date în nordul îndepărtat. Canada, la rândul său, și-a intensificat cheltuielile militare și capacitățile de supraveghere, publicând în decembrie 2024 o strategie de securitate de 37 de pagini care descrie testele de arme rusești drept „profund tulburătoare”.
Pe lângă aspectul militar, există și unul comercial și ecologic. Pescuitul codului în Arctica, împărțit între Norvegia și Rusia, și extracția de hidrocarburi rămân vitale pentru ambele țări, în ciuda preocupărilor legate de climă. „Este aproape ca și cum s-ar construi un fel de imperiu rus”, notează Gjorv, referindu-se la aspirațiile expansioniste ale lui Putin.
De ce este important:
Controlul asupra Bear Gap nu este doar o problemă militară abstractă. Dacă Rusia ar reuși să domine această poartă maritimă, ar putea amenința direct capitalele Europei de Nord și ar perturba echilibrul strategic al NATO. Într-o perioadă în care Arctica devine mai accesibilă din cauza schimbărilor climatice, iar rivalitatea dintre marile puteri se intensifică, înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru securitatea globală. Cetățenii din țări precum Norvegia, Danemarca sau Marea Britanie trebuie să fie conștienți că viitorul lor este legat de ceea ce se întâmplă în aceste ape înghețate, iar deciziile luate acum vor avea consecințe pe termen lung.
