Vineri, armata americană a efectuat cel de-al 13-lea atac consecutiv împotriva Iranului, vizând capacitățile acestuia de a amenința traficul maritim. Controlul iranian asupra Strâmtorii Hormuz – o cale navigabilă vitală între Iran și Oman – a împins joi prețul petrolului la peste 100 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din luna mai. Prețul țițeiului de referință a scăzut ușor sub 100 de dolari în tranzacționarea de vineri dimineața. Mass-media de stat iraniană a raportat explozii peste noapte, inclusiv de-a lungul strâmtorii Hormuz, în Qeshm și Bandar Abbas.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat în fața Consiliului de Securitate că Orientul Mijlociu este împins „spre marginea de neimaginat”. „Situația scapă de sub control”, a spus Guterres. „Regiunea este atrasă într-un cerc tot mai larg de confruntare. O criză alimentează alta. O escaladare declanșează următoarea.”
Colapsul armistițiului a adus rebelii houthi din Yemen, un aliat cheie al Iranului, și mai adânc în conflict. Houthii au atacat săptămâna aceasta tancuri saudite în Marea Roșie, lângă Bab el-Mandeb. Houthii controlează această cale navigabilă, care leagă Marea Roșie de Golful Aden și este vitală pentru traficul global de containere care trece prin Canalul Suez. Trump a amenințat cu „pedepse militare majore” împotriva houthilor dacă atacurile continuă. Arabia Saudită sprijină un guvern yemenit recunoscut internațional care controlează nordul Yemenului. Houthii dau vina pe Arabia Saudită pentru un atac asupra aeroportului din capitala Yemenului săptămâna trecută.
În regiunea Kurdistanului Irakian, forțele de securitate au doborât drone încărcate cu explozivi lângă aeroportul internațional din capitala Erbil. Directorul aeroportului a declarat că acesta s-a închis temporar, dar a funcționat normal din nou vineri dimineața. Iranul nu a revendicat responsabilitatea pentru atacurile din regiunea kurdă irakiană, unde SUA au o prezență militară. Bazele opoziției kurde-iraniene înarmate din regiunea kurdă au fost o țintă frecventă a atacurilor iraniene și susținute de Iran.
Noul prim-ministru irakian, Ali al-Zaidi, a declarat după o vizită joi în Iran că a promis să nu permită atacuri asupra Iranului de pe teritoriul irakian. Zaidi l-a întâlnit pe președintele Trump săptămâna aceasta la Washington, unde a promis să intensifice eforturile de a controla milițiile irakiene susținute de Iran care au atacat forțele americane.
Ca răspuns la tensiunile crescute, Marea Britanie a anunțat că își retrage temporar personalul diplomatic din Iran. Unele companii aeriene au început să anuleze zborurile către regiune. Qatar Airways, un important transportator regional, a anunțat că va suspenda zborurile către Bahrain, Kuweit și Erbil până la sfârșitul lunii iulie.
Această escaladare are rădăcini adânci în istoria relațiilor dintre SUA și Iran, care s-au deteriorat constant de la retragerea SUA din acordul nuclear iranian în 2018. De atunci, Washingtonul a impus sancțiuni dure, iar Iranul a răspuns prin intensificarea programului său nuclear și prin sprijinirea milițiilor regionale. Atacurile reciproce din ultimele săptămâni reprezintă cea mai gravă confruntare directă dintre cele două țări de la criza ostaticilor din 1979-1981.
Analiștii avertizează că un conflict deschis ar putea avea consecințe catastrofale pentru economia globală, având în vedere că Strâmtoarea Hormuz este o rută prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. De asemenea, implicarea houthilor amenință să perturbe comerțul prin Canalul Suez, o altă arteră vitală. Prețurile la energie au crescut deja, iar piețele financiare sunt în alertă.
În acest context, comunitatea internațională face apel la reținere. Rusia și China au cerut o dezescaladare imediată, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să medieze un armistițiu. Cu toate acestea, retorica belicoasă a lui Trump și determinarea Iranului de a-și apăra suveranitatea fac ca o soluție diplomatică să pară tot mai greu de atins.
De ce este important:
Această escaladare între SUA și Iran nu este doar un conflict regional, ci are potențialul de a declanșa o criză globală. Controlul asupra strâmtorilor Hormuz și Bab el-Mandeb face ca orice confruntare militară să afecteze direct prețurile petrolului și lanțurile de aprovizionare globale, ceea ce ar putea duce la o recesiune economică mondială. În plus, implicarea actorilor non-statali precum houthii și milițiile irakiene complică și mai mult situația, făcând aproape imposibilă o soluție militară rapidă. Pentru cetățenii din întreaga lume, acest conflict înseamnă prețuri mai mari la benzină, instabilitate pe piețele financiare și riscul unui război de proporții. De aceea, este crucial să urmărim evoluțiile și să înțelegem că diplomația, nu forța, este singura cale de a evita o catastrofă umanitară și economică.
