Centrul de detenție funcționa de ani de zile ca parte a unui complex penitenciar mai mare și fusese vizitat anterior de reprezentanți ai Comitetului Internațional al Crucii Roșii și ai Națiunilor Unite, care nu au găsit dovezi că incinta ar fi fost folosită în scopuri militare. „Abordarea administrației Trump față de atacurile sale aeriene în Yemen, din martie până în mai 2025, ar fi trebuit să tragă semnale de alarmă în SUA și în întreaga lume”, a declarat Nadia Dar, directoarea Amnesty International USA. „În schimb, administrația americană a slăbit sistematic garanțiile... în timp ce a demonstrat o ignoranță periculoasă față de viețile civililor periclitați de conflictele armate”, a adăugat ea.
Amnesty a declarat că supraviețuitorii intervievați la aproape un an după atac suferă încă de traume fizice și psihologice grave, iar mulți nu își pot permite tratamentul. Organizația a discutat cu șase etiopieni răniți în atac. Cinci dintre aceștia nu pot lucra din cauza rănilor, iar majoritatea depind acum de sprijinul financiar al rudelor. Patru rămân în Yemen, iar doi s-au întors în Etiopia. Un supraviețuitor, identificat ca Jirata, în vârstă de 30 de ani, a spus că a pierdut un picior în atac și i s-a introdus o tijă metalică în celălalt. „Mi-am pierdut speranța și nu mai am nimic care să mă țină în viață”, a declarat el într-o mărturie publicată de Amnesty. „Guvernul american a provocat toate acestea și, ca urmare a atacului aerian, nu mai pot munci și nu mă pot întreține. Vreau ca ei să ofere orice tip de reparație care să ne ajute în viață, în orice mod posibil, ceva care să-mi reînvie speranța.”
După atac, un oficial american al apărării a declarat că armata evaluează rapoartele privind victimele civile. Amnesty a spus că, la un an distanță, Comandamentul Central al armatei americane nu a publicat în mod public rezultatele vreunei investigații și nici nu a anunțat dacă vor fi luate măsuri de responsabilizare. Amnesty a afirmat că atacul din Yemen se numără printre cele mai grave incidente civile legate de o lovitură americană pe care le-a documentat în ultimii ani. Organizația a citat, de asemenea, un atac american asupra unei școli din Minab, Iran, pe 16 martie, care, potrivit acesteia, a ucis 156 de persoane, inclusiv peste 120 de copii. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că o investigație separată privind un alt atac american în Minab este în curs.
Amnesty a spus că investigația sa a constatat că SUA nu au luat toate măsurile de precauție fezabile pentru a evita vătămarea civililor. Organizația a îndemnat Washingtonul să efectueze investigații prompte, transparente și independente asupra atacurilor din Yemen și Iran și a cerut Congresului SUA să sporească supravegherea operațiunilor militare și să asigure reparații pentru civilii răniți.
Contextul acestui atac este unul extrem de complex. Yemenul este sfâșiat de un război civil de peste un deceniu, iar intervențiile externe, inclusiv cele ale coaliției conduse de Arabia Saudită și ale Statelor Unite, au agravat criza umanitară. Migranții etiopieni, care tranzitează Yemenul în speranța de a ajunge în statele din Golf, sunt adesea reținuți în condiții inumane. Atacul asupra centrului de detenție din Saada a fost unul dintre cele mai sângeroase incidente care au vizat civili în ultimii ani, iar lipsa de transparență din partea armatei americane ridică întrebări serioase cu privire la respectarea dreptului internațional umanitar.
Amnesty International subliniază că principiul distincției, proporționalității și precauției sunt fundamentale în conflictele armate. Lovitura asupra unei facilități clar marcate ca centru de detenție, fără dovezi ale unei utilizări militare, încalcă aceste principii. Mai mult, refuzul de a publica rezultatele investigațiilor interne și de a oferi reparații victimelor reprezintă o încălcare a obligațiilor statelor sub tratatele internaționale.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Mai multe organizații neguvernamentale și-au exprimat solidaritatea cu victimele și au cerut o anchetă independentă. Națiunile Unite au solicitat acces la informații, dar până în prezent nu au primit un răspuns clar din partea administrației americane. În același timp, guvernul yemenit, controlat de rebelii Houthi, a condamnat atacul și a amenințat cu represalii, deși capacitatea sa de a acționa este limitată.
Pe plan intern, în Statele Unite, vocile critice s-au înmulțit. Membri ai Congresului, atât democrați, cât și republicani, au cerut audieri și o mai mare transparență. Senatorul Bernie Sanders a declarat că „acest atac este o pată pe conștiința Americii” și a cerut încetarea imediată a loviturilor aeriene care pun în pericol civilii. În schimb, administrația Trump a apărat acțiunile militare, susținând că acestea vizează grupări teroriste și că se fac eforturi pentru a minimiza victimele civile.
Impactul umanitar este devastator. Supraviețuitorii, mulți dintre ei cu răni permanente, trăiesc în condiții de sărăcie extremă, fără acces la îngrijiri medicale adecvate. Psihologic, trauma este profundă: coșmaruri, anxietate și depresie sunt frecvente. Jirata, unul dintre cei intervievați, a vorbit despre pierderea speranței și despre nevoia de reparații care să-i redea un sens vieții. Povestea lui este doar una dintre multele care rămân nespuse.
De ce este important:
Acest caz subliniază încălcarea gravă a dreptului internațional umanitar de către o putere majoră, Statele Unite, și lipsa de responsabilitate pentru victimele civile. Faptul că un atac aerian lovește un centru de detenție clar identificat, fără dovezi de utilizare militară, ridică întrebări fundamentale despre respectarea principiilor de proporționalitate și precauție în conflictele armate. Mai mult, refuzul de a publica investigațiile și de a oferi reparații victimelor creează un precedent periculos, în care civilii devin daune colaterale acceptabile. Acest incident trebuie investigat independent pentru a asigura justiția și pentru a preveni viitoare atrocități. De asemenea, el evidențiază nevoia urgentă de reformă a politicii externe americane și de consolidare a mecanismelor internaționale de protecție a civililor în zonele de conflict.
