Analiză: Hezbollah susține ambasadorul iranian în timp ce conflictul aprofundează fracturile din Liban

Incidentul diplomatic declanșat de refuzul ambasadorului iranian de a părăsi Beirutul evidențiază o criză constituțională fără precedent într-o țară deja frântă de război. La 24 martie, ministrul libanez de externe, Youssef Raggi, l-a declarat pe ambasadorul Iranului în Beirut, Mohammad Reza Sheibani, persoană non grata și i-a acordat termen de plecare până la 29 martie. Însă, la două zile după expirarea acestui termen, diplomatul iranian se afla încă pe teritoriul libanez, protejat de Hezbollah și de apropiații săi politici.Această situație intervine în contextul unui alt război israelian împotriva Libanonului, care până în prezent a provocat peste o mie de morți și a displasat peste 1,2 milioane de persoane în doar o lună de la izbucnire. De asemenea, conflictul a adâncit considerabil diviziunea politică profundă din țară – între susținătorii și opozanții grupării șiiite libaneze pro-iraniene Hezbollah.Dezbaterea privind armele Hezbollah și rolul Iranului în Libano a căpătat o nouă dimensiune odată cu războiul americano-israelian împotriva Iranului și cu reintrarea Hezbollah în conflict cu Israelul, se pare sub comanda directă a Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC).„Refuzul ambasadorului de a pleca reflectă o competiție politică mai profundă privind legitimitatea și autoritatea”, a declarat pentru Al Jazeera Imad Salamey, politolog la Universitatea Americană din Libano. „Statul își afirmă autoritatea pe hârtie, dar este constrâns în practică de diviziunile interne și de pretențiile concurente de legitimitate, fiecare pas testând limitele sistemului de partajare a puterii din Libano.”Influența Iranului asupra Libanonului a început să se contureze în 1982, când IRGC i-a ajutat pe confrații lor musulmani șiiți să formeze Hezbollah, ca răspuns la invazia și ocupația israeliană. De-a lungul anilor, Hezbollah a devenit cel mai puternic actor din Libano, atât din punct de vedere politic, cât și militar, în mare parte datorită miliardelor de dolari primite din finanțare iraniană.Hezbollah și-a atins apogeul de popularitate în anul 2000, când gruparea i-a alungat pe militarii israelieni din sudul Libanonului, încheind astfel o ocupație care durase 18 ani. Însă evenimentele ulterioare – inclusiv implicarea în războiul din 2006 cu Israelul, desfășurarea combatanților pe străzile Beirutului în 2008, intrarea în războiul civil sirian în sprijinul regimului lui Bashar al-Assad în 2011 și trimiterea susținătorilor pentru a ataca manifestanții în timpul unei revolte din 2019 – au erodat mare parte din sprijinul grupării în afara comunității sale de bază.Când Hezbollah a intrat în război cu Israelul pe 8 octombrie 2023, gruparea avea puțini susținători în afara comunității musulmane șiiite. Până la momentul în care a fost convenit un armistițiu cu Israelul în noiembrie 2024, gruparea se afla în cea mai slabă poziție atât politic, cât și militar. Israelul ucisesemai mult de 4.000 de persoane în Libano, majoritatea șiiți, inclusiv liderul de lungă durată al Hezbollah, Hassan Nasrallah, și mare parte din conducerea sa militară.Odată cu slăbirea Hezbollah, mulți în comunitatea internațională au început să ceară dezarmarea Hezbollah, iar guvernul libanez condus de prim-ministrul Nawaf Salam și de președintele Joseph Aoun a făcut din aceasta o prioritate. Dar IRGC a folosit, se pare, calmul adus de armistițiu pentru a trimite oficiali în Libano pentru a ajuta Hezbollah să se restructureze.Unii analiști cred că tot Tehranul a dat ordinul pentru ca Hezbollah să reintre în războiul cu Israelul pe 2 martie, la doar câteva zile după asasinarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, la Tehran. Prim-ministrul libanez Salam a făcut recent o afirmație similară, declarând că IRGC „gestionează operațiunea militară din Libano”. De asemenea, acesta a acuzat gruparea iraniană că a lansat un atac asupra insulei vecine a Libanonului, Cipru, situată în vest.În lumina rolului perceput al IRGC în Libano, Raggi l-a declarat pe Sheibani persoană non grata, eliminându-i efectiv imunitatea diplomatică și cerându-i să părăsească țara. „Decizia guvernului libanez de a ordona plecarea ambasadorului Iranului reprezintă o decizie emblematică în politica libaneză, dată fiind rolul profund al Iranului în politica libaneză și sprijinul său pentru miliția Hezbollah”, a declarat pentru Al Jazeera Dania Arayssi, analist senior la New Lines Institute for Strategy and Policy.Șederea lui Sheibani în Libano este susținută de Hezbollah, ale cărui oficiali au făcut declarații severe în mass-media locală în ultimele săptămâni, indicând că guvernul va trebui să-și retragă deciziile privind dezarmarea Hezbollah. „Decizia cabinetului de a dezarma Hezbollah a declanșat gruparea să amenințe explicit că îi va ‚pedepsi' pe cei implicați”, a spus Arayssi.De asemenea, de partea lui Sheibani se află președintele Parlamentului, Nabih Berri. Deși Berri este un aliat de lungă dată al Hezbollah, după reintrarea Hezbollah în război în martie, acesta a susținut inițial decizia guvernului de a interzice activitatea militară a Hezbollah.Războiul împotriva Iranului și campania de război reînnoită a Hezbollah, în care gruparea lansează încă zeci de atacuri și desfășoară acțiuni militare împotriva trupelor israeliene la sol în Libano, schimbă echilibrul politic, făcând mai dificilă înlăturarea puterii militare a Hezbollah de către guvern. Gruparea, considerată grav slăbită înainte de reintrarea în război, își exercită acum mai multă încredere militară și politică în Libano. Aceasta este probabil legată de soarta Iranului, întrucât guvernul de la Tehran pare să se mențină la putere, în ciuda unei luni de atacuri și asasinate.În ceea ce-l privește pe Sheibani, acesta nu poate fi oprit sau arestat atâta timp cât rămâne în complexul iranian. Criticii Hezbollah susțin că refuzul guvernului iranian de a respectadecizia guvernului subminează autoritatea statului, care a fost șubredă încă de la începutul războiului.Mulți dintre cei mai înverșunați opozanți ai Hezbollah au continuat să ceară dezarmarea acestuia, dar analiștii spun că acest lucru este din ce în ce mai dificil în timp ce gruparea luptă activ împotriva Israelului, în special pe teritoriul libanez. Cu toate acestea, criza diplomatică generată de prezența ambasadorului iranian reprezintă un test major pentru noul guvern libanez și pentru capacitatea sa de a-și afirma suveranitatea în fața actorilor nelegitimi care continuă să controleze părți semnificative ale țării.