Epidemia este provocată de tulpina Bundibugyo a virusului Ebola, o variantă mai puțin cunoscută, pentru care nu există încă vaccinuri sau tratamente aprobate. Până luni, 2.473 de cazuri fuseseră înregistrate, dintre care 737 de pacienți se aflau în izolare sau în spitale. Focarul a fost declarat oficial pe 15 mai, după ce mai multe decese au fost raportate în provincia Ituri, din nord-estul țării, unde rămân concentrate cele mai multe cazuri. Ulterior, au fost semnalate și cazuri legate de acest focar în Uganda.
Ceea ce face acest focar deosebit de alarmant este viteza cu care se răspândește. Comparativ cu epidemia din 2013-2016, considerată cea mai gravă din istorie (peste 11.000 de morți din cel puțin 28.000 de cazuri), actualul focar a atins pragul de 1.000 de decese într-un timp mult mai scurt. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a avertizat săptămâna trecută că epidemia „s-a extins mai rapid decât orice alt focar anterior” al virusului.
Virusul Ebola se transmite prin contact direct cu fluidele corporale ale persoanelor infectate sau cu obiecte contaminate. Simptomele includ febră, dureri musculare, vărsături, diaree și, în cazuri severe, hemoragii interne și externe. Rata de mortalitate pentru tulpina Bundibugyo este estimată între 25% și 50%, dar în acest focar pare să fie mai ridicată din cauza întârzierilor în depistare și a accesului limitat la îngrijiri medicale.
Managerul de incident al OMS pentru tulpina Bundibugyo, Thierno Balde, a declarat marți că, deși există planuri de intensificare a răspunsului, „epidemia rămâne în fața noastră și suntem încă într-o fază de recuperare”. Situația este agravată de contextul dificil din RDC: conflicte armate, instabilitate politică, infrastructură sanitară precară și lipsa de personal medical. În plus, mai multe centre de tratament au fost atacate, iar personalul medical a intrat în grevă, cerând salarii mai bune și condiții de muncă sigure.
Și Centrul African pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Africa CDC) a tras un semnal de alarmă. Directorul general, Jean Kaseya, a declarat marți că epidemia „se accelerează într-un ritm alarmant” și a avertizat: „Trebuie să acționăm acum. Dacă nu o oprim astăzi, acesta va deveni cel mai grav focar pe care l-a documentat vreodată lumea.” Kaseya a cerut mobilizarea tuturor resurselor disponibile și întărirea răspunsului pe teren.
În paralel, Kaseya a dezvăluit că a scris secretarului american pentru Sănătate, Robert F. Kennedy Jr., cerând ridicarea restricțiilor de călătorie legate de Ebola impuse asupra Ugandei, deoarece țara nu a raportat noi infecții de aproximativ o lună. Ultimul pacient cu Ebola din Uganda a fost externat pe 16 iulie, începând o numărătoare inversă de 42 de zile după care, conform ghidurilor OMS, țara poate fi declarată liberă de virus. Cu toate acestea, Statele Unite restricționează intrarea tuturor călătorilor care au fost recent în RDC și a unora care au vizitat Uganda sau Sudanul de Sud.
Epidemia actuală de Ebola din RDC este o criză sanitară majoră care necesită o coordonare internațională rapidă și eficientă. Fără vaccinuri sau tratamente specifice pentru tulpina Bundibugyo, singurele arme rămân depistarea precoce, izolarea cazurilor, urmărirea contactelor și educația sanitară a populației. În același timp, comunitatea internațională trebuie să sprijine financiar și logistic eforturile de combatere a focarului, înainte ca acesta să scape complet de sub control.
De ce este important:
Acest articol evidențiază gravitatea și viteza alarmantă a epidemiei de Ebola din Republica Democrată Congo, care amenință să devină cel mai grav focar din istorie. În lipsa unor vaccinuri sau tratamente aprobate pentru tulpina Bundibugyo, situația este deosebit de periculoasă, mai ales în contextul conflictelor armate și al infrastructurii sanitare fragile din regiune. Înțelegerea acestor riscuri este crucială pentru mobilizarea resurselor internaționale și pentru prevenirea unei catastrofe umanitare care ar putea depăși granițele RDC.
