„Să facem din această conferință momentul în care ambiția devine acțiune”, a declarat Irene Vélez Torres, ministrul mediului din Columbia, în discursul de deschidere. „Să transformăm acest eveniment într-un punct de cotitură în istorie.” Cuvintele sale au răsunat puternic în sala de conferințe de pe coasta Caraibelor, unde reprezentanți ai guvernelor, experți în climă și activiști au încercat să găsească soluții pentru a accelera tranziția energetică.
Contextul este unul tensionat. Războiul dintre SUA și Israel în Iran a declanșat o criză energetică majoră, cu prețuri ridicate la petrol și gaze și cu penurii de energie în multe părți ale lumii. Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, a numit această situație „mama tuturor crizelor energetice”. Paradoxal, această criză a creat și un impuls pentru schimbare. „Mulți lideri simt o urgență tot mai mare de a-și transforma economiile, tocmai din cauza penuriei actuale de combustibili fosili”, explică Ralph Regenvanu, ministrul pentru schimbări climatice din Vanuatu, o națiune insulară amenințată de creșterea nivelului mării.
Vanuatu, care depinde de importurile de combustibili fosili pentru transport și electricitate, a accelerat proiectele solare și a devansat termenul pentru electrificarea flotei de vehicule guvernamentale. „Decizia privind vehiculele electrice a fost stimulată direct de criză”, spune Regenvanu. În multe țări, vehiculele electrice chinezești accesibile se răspândesc rapid, iar proiectele mari de energie solară și eoliană oferă energie mai ieftină decât centralele pe gaze și cărbune, potrivit firmei de servicii financiare Lazard.
„Guvernele nu fac neapărat tranziția energetică din motive climatice”, observă Leo Roberts, de la organizația non-profit E3G. „O fac pentru că este mai ieftin și mai eficient să îți muți economia departe de combustibilii fosili – și este mai sigur și mai stabil.” Această perspectivă pragmatică este susținută de mulți participanți la conferință, care subliniază că energia regenerabilă, combinată cu baterii de stocare sau alte forme de gestionare a rețelei, s-a dovedit a fi fiabilă.
Cu toate acestea, marile puteri lipsesc de la masa discuțiilor. Statele Unite, cel mai mare producător și consumator de petrol din lume, nu participă. Departamentul de Stat al SUA a transmis într-un e-mail că „renunțarea la energie sigură, accesibilă și fiabilă în favoarea unor surse intermitente și costisitoare este distructivă, iar președintele a fost clar că Statele Unite nu vor participa la această agendă climatică falsă”. China, cel mai mare consumator de cărbune, lipsește și ea. În schimb, țări precum Australia, Mexic și Nigeria – producători importanți de combustibili fosili – sunt prezente.
Daniela Durán, șefa afacerilor internaționale la Ministerul Mediului din Columbia, subliniază că ușile rămân deschise pentru țările care nu participă. „Dar acesta nu este un spațiu în care să ne certăm dacă vom face sau nu tranziția”, adaugă ea. Conferința de la Santa Marta s-a născut din frustrarea față de conferințele anuale ale ONU privind clima, cunoscute sub numele de COP. Deși la COP28 din Dubai, în 2023, țările au convenit să „tranziționeze de la combustibilii fosili în sistemele energetice”, de atunci nu s-a ajuns la un acord privind modul concret de implementare.
La COP-uri, toate țările trebuie să fie de acord cu textul oricărui acord, iar producătorii de combustibili fosili, precum Arabia Saudită, s-au opus constant includerii unui limbaj clar despre eliminarea treptată a acestora. În noiembrie anul trecut, la conferința ONU din Brazilia, aproximativ 80 de țări au cerut o foaie de parcurs pentru eliminarea combustibililor fosili, dar conferința s-a încheiat fără un rezultat. Atunci, guvernele Columbiei și ale Țărilor de Jos au anunțat această nouă conferință, dedicată exclusiv tranziției de la combustibilii fosili.
„Nu înlocuiește COP-urile”, explică Durán. „Este un proces care își propune să le completeze, un spațiu în care putem discuta efectiv despre combustibilii fosili, ceea ce nu putem face la COP-uri.” La conferința de două zile, țările participante au discutat despre mutarea subvențiilor pentru combustibilii fosili (cum ar fi benzina și motorina) către energii regenerabile și baterii, precum și despre crearea de noi oportunități de angajare pentru milioanele de oameni care lucrează în sectorul fosil, inclusiv în minele de cărbune din sudul și estul Santa Martei.
În cadrul procesului ONU, țările au făcut promisiuni de reducere a emisiilor prin Acordul de la Paris din 2015, dar oamenii de știință consideră că aceste angajamente sunt insuficiente pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius. Un raport recent al ONU arată că promisiunile actuale ar reduce emisiile cu doar 12% până în 2035, în timp ce specialiștii spun că este necesară o reducere la jumătate până atunci.
Conferința de la Santa Marta este văzută de mulți ca un test pentru voința politică globală. „Dacă reușim să transformăm aceste discuții în acțiuni concrete, atunci putem spune că am atins un punct de cotitură”, a declarat un diplomat european prezent la eveniment. Rămâne de văzut dacă această întâlnire va fi doar o altă reuniune sau va marca începutul sfârșitului erei combustibililor fosili.
De ce este important:
Această conferință reprezintă o încercare de a depăși blocajele din cadrul negocierilor ONU privind clima, oferind un spațiu dedicat exclusiv discuției despre eliminarea treptată a combustibililor fosili. În contextul crizei energetice globale și al accelerării schimbărilor climatice, succesul sau eșecul acestei inițiative va influența ritmul tranziției energetice la nivel mondial. Participarea a peste 50 de țări, inclusiv a unor mari producători de fosili, arată că există o conștientizare crescândă a necesității de a acționa, dar absența SUA și Chinei subliniază provocările geopolitice. Dacă această conferință va reuși să transforme ambițiile în acțiuni concrete, ar putea deveni un model pentru viitoarele eforturi de combatere a crizei climatice.
