Coaliția, denumită „Alianța Multinațională de Apărare Maritimă”, a fost lansată oficial pe 30 iulie, iar până acum 15 țări au semnat declarația comună, dintre care 13 au finalizat procedurile naționale și au aderat efectiv. Lista membrilor fondatori include Bahrain, Bangladesh, Comore, Djibouti, Egipt, Iordania, Kuweit, Pakistan, Qatar, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Turcia și Yemen. Potrivit ministerului, alianța este „deschisă” și continuă să primească cereri de aderare din partea altor state.
Într-o postare pe platforma X din 13 august, ministerul a precizat că numărul țărilor semnatare a ajuns la 15, iar 13 au finalizat procedurile interne, au semnat carta coaliției și au anunțat oficial aderarea. Declarația a venit după cea de-a treia reuniune a alianței, desfășurată la Jeddah, în aceeași zi. „Aceasta reprezintă lansarea efectivă a coaliției către etapa de activare instituțională și operațională, în timp ce restul țărilor continuă să îndeplinească procedurile naționale necesare pentru a se alătura”, a subliniat Ministerul Apărării saudit.
Detaliile privind modul de funcționare sunt încă în curs de elaborare, dar, potrivit oficialilor, statele membre vor face schimb de informații și de date de intelligence, vor dezvolta planificarea operațională, vor organiza exerciții navale comune și vor desfășura operațiuni militare coordonate. De asemenea, se va pune accent pe consolidarea capacităților militare și pe interoperabilitate. Comandantul coaliției a fost numit contraamiralul Abdullah bin Salem Al-Shehri, care va supraveghea apărarea navală comună, va coordona acțiunile cu statele membre și cu alte coaliții maritime și va îndeplini misiuni în conformitate cu carta alianței.
Anunțul vine într-un moment critic. Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului continuă să destabilizeze infrastructura energetică și civilă din regiunea Golfului, iar Strâmtoarea Hormuz – prin care trecea aproximativ 20% din exporturile globale de petrol și gaze naturale – este practic închisă, cu efecte devastatoare asupra economiei mondiale. În paralel, navele saudite care tranzitează ruta Bab al-Mandeb – Marea Roșie – Golful Aden au fost ținta unor atacuri repetate din partea rebelilor houthi, susținuți de Iran. Houthi, care controlează capitala Yemenului, Sanaa, din 2014, luptă împotriva guvernului recunoscut internațional, cu sediul în portul Aden, susținut de Arabia Saudită. Tensiunile s-au acutizat după începerea loviturilor americano-israeliene asupra Teheranului, pe 28 februarie, iar houthi au lansat atacuri asupra navelor saudite și asupra instalațiilor petroliere din Marea Roșie.
Ahmed Nagi, analist senior pentru Yemen la International Crisis Group, a declarat pentru Al Jazeera că noua alianță maritimă ar putea fi semnificativă, dar importanța ei va depinde de eficacitatea practică. „Am văzut mai multe inițiative de securitate maritimă înainte, inclusiv cele create în timpul crizei pirateriei din Golful Aden. Unele au avut semnificație politică, dar multe s-au chinuit să transforme obiectivele în rezultate concrete pe teren”, a explicat el. „Același lucru se aplică și acestei alianțe. Ar putea deveni importantă dacă va reuși să transforme acordurile și angajamentele politice în acțiuni concrete care să abordeze amenințările la adresa securității maritime și a libertății de navigație”, a adăugat Nagi.
Analistul a subliniat că alianța reprezintă o încercare a Arabiei Saudite nu doar de a descuraja houthi, ci și de a prezenta atacurile asupra transportului maritim din Marea Roșie drept o problemă globală, nu doar una saudită. „Din perspectiva Riadului, răspunsul la aceste atacuri nu ar trebui să cadă doar pe umerii Arabiei Saudite. Ar trebui să existe un efort internațional mai larg pentru a face față houthi și perturbărilor pe care le provoacă în Marea Roșie”, a spus Nagi. El a menționat că nu există indicii că alianța ar intenționa să lanseze operațiuni ofensive împotriva houthi, dar asta nu înseamnă că saudiții vor rămâne tăcuți dacă atacurile continuă. „La un moment dat, Riadul ar putea decide că trebuie să răspundă mai direct”, a avertizat el, explicând că, dacă se va întâmpla acest lucru, alianța ar putea oferi un cadru pentru ca Arabia Saudită să acționeze cu un sprijin internațional mai larg. „În cele din urmă, scopul este de a crește costul atacurilor houthi și de a crea un factor de descurajare mai puternic”, a concluzionat Nagi.
În plus, alianța ar putea avea un rol important în asigurarea securității rutei comerciale vitale care leagă Marea Roșie de Golful Aden. Strâmtoarea Bab al-Mandeb este un punct de strangulare prin care trece o parte semnificativă a comerțului mondial, iar blocarea ei ar avea consecințe catastrofale pentru lanțurile de aprovizionare globale. Deși inițiativa este încă la început, iar provocările sunt uriașe – de la lipsa de încredere între membri până la complexitatea operațiunilor comune – semnalul politic este clar: Arabia Saudită nu mai vrea să acționeze singură într-o regiune în care securitatea maritimă este tot mai fragilă.
Rămâne de văzut dacă această coaliție va reuși acolo unde alte inițiative au eșuat. Istoria recentă arată că alianțele maritime au avut rezultate mixte, iar succesul lor depinde de voința politică a membrilor, de resursele alocate și de capacitatea de a răspunde rapid amenințărilor. În contextul actual, cu un război regional în plină desfășurare și cu houthi tot mai îndrăzneți, alianța ar putea fi un instrument util, dar nu o soluție miraculoasă. Mesajul pe care Arabia Saudită încearcă să îl transmită este clar: atacurile nu vizează doar interesele saudite, ci afectează transportul internațional și comerțul global, deci ar trebui privite ca o preocupare a întregii comunități internaționale.
De ce este important:
Această alianță reprezintă o încercare majoră de a răspunde unei amenințări tot mai grave la adresa securității maritime globale, într-o regiune critică pentru economia mondială. Dacă va funcționa, ar putea descuraja atacurile houthi și ar putea stabiliza o rută comercială esențială. În același timp, ea reflectă schimbarea strategiei Arabiei Saudite, care caută să internaționalizeze conflictul și să evite o confruntare directă. Succesul sau eșecul acestei inițiative va avea implicații profunde nu doar pentru securitatea regională, ci și pentru prețurile energiei și stabilitatea economică globală.
