Schimbul de replici a scos la iveală un subiect pe care oficialii americani l-au tratat cu mănuși timp de decenii: programul nuclear al Israelului, un aliat strategic al Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Rubio a recunoscut că evitarea discuțiilor publice despre acest subiect este o „caracteristică” a politicii externe americane, dar Castro a insistat că, având în vedere implicarea directă a SUA în conflictul cu Iranul, este esențial să se cunoască „liniile roșii” ale Israelului.
Contextul este exploziv: în noiembrie 2023, ministrul israelian al Patrimoniului, Amichai Eliyahu, a sugerat că lansarea unei bombe nucleare asupra Gaza este „o opțiune”. Iar congressmanul republican Randy Fine, un aliat al lui Trump, a invocat precedentul bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki pentru a justifica o acțiune similară împotriva palestinienilor. Aceste declarații au stârnit îngrijorări serioase în rândul democraților, mai ales că Israelul nu este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară (NPT) și refuză să confirme sau să infirme existența arsenalului său nuclear.
În luna mai, Castro a trimis o scrisoare Departamentului de Stat, semnată de 30 de legislatori, cerând clarificări cu privire la programul nuclear israelian și la politica de tăcere a SUA. „Nu putem dezvolta o politică coerentă de neproliferare pentru Orientul Mijlociu, inclusiv în ceea ce privește programul nuclear civil al Iranului și ambițiile nucleare ale Arabiei Saudite, dacă menținem o tăcere oficială despre capacitățile nucleare ale unei părți centrale în conflictul în care SUA este implicată direct”, scria documentul.
Răspunsul lui Rubio – că ar fi dispus să discute subiectul într-un cadru clasificat – nu a mulțumit criticii. „Dacă Israelul posedă arme nucleare, trebuie să știm care sunt liniile lor roșii pentru a le folosi”, a insistat Castro. „Altfel, cum putem lua decizii informate despre război?”
Dezvăluirile recente au amplificat presiunile. În februarie, administrația Trump s-a alăturat Israelului în atacurile asupra Iranului, cu scopul declarat de a împiedica Teheranul să obțină o armă nucleară – un obiectiv pe care Iranul îl neagă. În acest context, întrebarea rămâne: cât de mult știe Washingtonul despre arsenalul israelian și de ce refuză să vorbească deschis?
Pentru mulți analiști, răspunsul este legat de interesele strategice ale SUA. „Israelul este un aliat cheie, iar administrațiile americane au preferat întotdeauna să nu pună presiune pe acest subiect, de teamă să nu destabilizeze relațiile bilaterale”, explică David Albright, expert în neproliferare. „Dar pe măsură ce Orientul Mijlociu se înarmează, această tăcere devine tot mai periculoasă.”
Pe de altă parte, opoziția față de posibila utilizare a armelor nucleare de către Israel crește. Organizațiile pentru drepturile omului acuză Israelul de genocid în Gaza, iar Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele premierului Benjamin Netanyahu pentru crime de război. „Nu mai putem trata această problemă ca pe un secret de stat”, spune Castro. „Este o chestiune de transparență și responsabilitate.”
De ce este important:
Această confruntare între un congressman democrat și șeful diplomației americane dezvăluie o fisură majoră în politica externă a SUA: secretul în jurul arsenalului nuclear israelian subminează eforturile de neproliferare și legitimează standarde duble. Într-un moment când Washingtonul și Tel Avivul luptă împreună împotriva Iranului, lipsa de transparență riscă să escaladeze conflictele și să erodeze încrederea în instituțiile americane. De asemenea, subiectul evidențiază ipocrizia unui sistem care condamnă programele nucleare ale adversarilor, dar tolerează sau chiar protejează pe cel al unui aliat. Pe termen lung, această tăcere ar putea încuraja alte state din regiune să își dezvolte propriile arme nucleare, declanșând o cursă periculoasă.
Articolul continuă cu o analiză detaliată a implicațiilor geopolitice, a istoricului programului nuclear israelian (inclusiv „opțiunea Sampson” a premierului Menachem Begin din 1973 și rapoartele despre colaborarea cu Africa de Sud), și a reacțiilor internaționale. Se menționează că Israelul, deși nu confirmă oficial, este considerat a fi singura putere nucleară din Orientul Mijlociu, cu un arsenal estimat la 90 de focoase nucleare. Articolul subliniază că discuțiile din Congres ar putea marca o schimbare de paradigmă în politica de tăcere, dar rămâne de văzut dacă administrația Trump va permite o dezbatere deschisă.
