Într-un moment de maximă tensiune geopolitică din Orientul Mijlociu, strâmtoarea Ormuz rămâne una dintre cele mai vulnerabile și strategice puncte de trecere maritime din lume. NPR a purtat o conversație revelatoare cu Dana Stroul, fost adjunct al secretarului adjunct al Apărării pentru Orientul Mijlociu, despre adevărata capacitate militară a Iranului și despre armele sofisticate care îi conferă o poziție strategică-cheie în această regiune vitală pentru comerțul mondial de petrol.
Strâmtoarea Hormuz reprezintă o arteră navigabilă de o importanță crucială pentru economia globală, prin care trece aproximativ 20% din întreaga cantitate de petrol transportată pe mare la nivel mondial. Această realitate geopolitică transformă orice conflict sau tensiune din zonă într-o chestiune de interes planetar, iar Iranul a înțeles perfect acest aspect, investind masiv în capabilități militare care să-i permită controlul sau, cel puțin, influențarea acestui coridor strategic.
Dana Stroul, cu experiența sa vastă în domeniul apărării și securității naționale americane, a oferit o analiză detaliată asupra modului în care Iranul și-a construit, de-a lungul deceniilor, un arsenal impresionant de arme convenționale și neconvenționale. Programul militar iranian a evoluat constant, adaptându-se la amenințările externe și profitând de vulnerabilitățile regimurilor rivale din regiune. Rezultatul este o structură de apărare multidimensională care combină tehnologii vechi cu inovații moderne.
În primul rând, forțele navale ale Iranului dispun de o rețea extinsă de vase rapide de atac, de tipul ambarcațiunilor armate cu grenade și rachete. Aceste nave mici și agile sunt capabile să opereze în ape puțin adânci, în apropierea coastelor,unde navele de război mari ale armatelor convenționale sunt dezavantajate. Tactica iraniană se bazează pe principiul ,,roții deformat'' (swarm tactics), prin care numeroase vase mici pot ataca coordonat o navă mai mare, compensând astfel dezavantajul în materie de putere de foc.
Pe lângă aceste vase, Iranul a dezvoltat un program sofisticat de rachete anti-navă, care reprezintă probabil cea mai mare amenințare pentru traficul maritim din zonă. Rachetele de tipul ,,Khalij Fars'' sau variantele derivate din proiectilele chinezești C-802 demonstrează capacitatea industriei de apărare iraniene de a replica și îmbunătăți tehnologii străine. Aceste arme pot fi lansate de pe coastă, de pe vase mici sau de pe submarine, oferind Iranului flexibilitate tactică și strategică.
Un element esențial al capacității iraniene este reprezentat de minele marine. Iranul a acumulat un stoc impresionant de mine navale, atât de tip clasic, cât și moderne, inclusiv mine magnetice și acustice. Aceste dispozitive pot fi plantate în strâmtoare sau în porturile de acces, creând zone de interdicție temporară sau permanentă navigației. Costul scăzut al.minelor în comparație cu rachetele sau navele de război le transformă în arme cu un raport cost-eficiență excepțional.
Programul de submarine al Iranului, deși mai puțin sofisticat decât cel al marilor puteri navale, adaugă o dimensiune suplimentară de imprevizibilitate. Submarinele de tip Ghadir și Sahand pot opera discret în apele strâmtoarei, reprezentând o amenințare persistentă pentru orice navă care încearcă să traverseze zona. Această capacitate de atac din poziție ascunsă obligă inamicii să aloce resurse semnificative pentru contracarare și recunoaștere.
În contextul atacurilor recente din partea Statelor Unite și a Israelului, analiza lui Dana Stroul devine și mai relevantă. Aceste operațiuni militare au demonstrat că Iranul nu mai poate conta exclusiv pe descurajarea convențională și că trebuie să-și redefinească strategia de apărare. Rachetele balistice cu rază scurtă și medie reprezintă o componentă esențială a acestei noi strategii, oferind Iranului capacitatea de a lovi ținte terestre dincolo de granițele sale.
Forțele aeropurtate iraniene includ drone de diferite tipuri, de la aparate de recunoaștere la drone de atac echipate cu explozivi. Această gamă variată permite Iranului să desfășoare operațiuni de supraveghere extensivă, dar și să lovească ținte specifice cu precizie crescută. Experiența acumulată în teatrele de operațiuni din Orientul Mijlociu a permis industriașilor iranieni să perfecționeze aceste sisteme, care au devenit din ce în ce mai fiabile și mai dificil de contracarat.
Sistemele de apărare antiaeriană ale Iranului au beneficiat, de asemenea, de atenție și investiții susținute. Rachetele sol-aer de tipul Bavar-373 sau variantele modernizate ale sistemelor rusești S-300 oferă o protecție limitată, dar semnificativă împotriva atacurilor aeriene. Deși nu pot rivaliza cu cele mai avansate sisteme occidentale, acestea adaugă un strat suplimentar de apărare care poate descuraja sau cel puțin încetini un atac aerian coordonat.
Un aspect adesea subestimat în evaluările capacității militare iraniene este dimensiunea cibernetică și electronică. Iranul a dezvoltat capacități de atac cibernetic care pot perturba sistemele de navigație, comunicatii și control ale inamicilor potențiali. Această dimensiune modernă a conflictului oferă Iranului instrumente是非-convenționale de descurajare și atac.
Dana Stroul a subliniat că Iranul a învățat din lecțiile trecutului și a adaptat constant arsenalul său la noile realități geopolitice. Atacul american din 2020 care l-a ucis pe generalul Qasem Soleimani a demonstrat vulnerabilitatea liderilor iranieni, dar a și consolida determinarea regimului de la Tehran de a-și întări capabilitățile defensive și ofensive. Rezultatul este un Iran militar mult mai rezilient și mai capabil să facă față provocărilor din secolul XXI.
Concluzia analizei lui Stroul este că Iranul nu trebuie subestimat, în ciuda inferiorității sale tehnologice în anumite domenii. Combination of low-tech and high-tech capabilities, together with its strategic location and willingness to use asymmetric tactics, gives Iran significant leverage in the Strait of Hormuz. Any military confrontation would have far-reaching consequences for the global economy and regional stability.
Armele care oferă Iranului pârghii strategice în Strâmtoarea Hormuz
