Totul a început în anii 2000, în regiunea Darfur din vestul Sudanului. Guvernul de atunci, condus de Omar al-Bashir, s-a confruntat cu o rebeliune armată din partea grupurilor locale care se plângeau de marginalizare economică și politică. În loc să trimită armata regulată, regimul a ales o soluție mai ieftină și mai brutală: a înarmat triburile arabe nomade, creând o miliție cunoscută sub numele de Janjaweed. Acești „diavoli călare” au fost acuzați de comunitatea internațională de crime de război, crime împotriva umanității și genocid. Sute de mii de oameni au fost uciși, iar milioane au fost strămutați. Janjaweed a devenit sinonim cu teroarea.
După încheierea oficială a conflictului din Darfur, în 2006, miliția nu a fost desființată. Dimpotrivă, a fost reorganizată și integrată în structurile de securitate ale statului. În 2013, președintele al-Bashir a emis un decret prin care a transformat Janjaweed în Forțele de Sprijin Rapid (RSF), o unitate paramilitară oficială, sub comanda lui Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de „Hemedti”. Hemedti, un fost comerciant de cămile și lider al unei facțiuni Janjaweed, a devenit rapid unul dintre cei mai puternici oameni din Sudan.
RSF a jucat un rol crucial în reprimarea protestelor din 2019 care au dus la înlăturarea lui al-Bashir. În loc să stea de partea poporului, Hemedti a ales să tragă în manifestanți, ceea ce a dus la sute de morți. Cu toate acestea, după căderea regimului, RSF a reușit să se poziționeze ca un partener în tranziția democratică. Hemedti a devenit vicepreședinte al Consiliului Suveran, organismul care a condus Sudanul după al-Bashir. A început o campanie de imagine: a călătorit în străinătate, a angajat firme de PR și a încercat să se prezinte ca un reformator.
Dar realitatea este mult mai complexă. RSF controlează vaste resurse economice, inclusiv mine de aur din Darfur și alte regiuni. Această putere economică le-a permis să-și extindă influența și să cumpere loialități. În același timp, acuzațiile de abuzuri nu au încetat. Organizațiile pentru drepturile omului documentează constant violențe sexuale, ucideri extrajudiciare și jafuri comise de RSF. În 2023, conflictul dintre RSF și armata regulată sudaneză a izbucnit din nou, transformând Sudanul într-un câmp de luptă sângeros.
În prezent, RSF se află într-o poziție paradoxală. Pe de o parte, este o forță militară bine echipată și disciplinată, capabilă să lupte împotriva armatei regulate. Pe de altă parte, este văzută de mulți sudanezi ca o extensie a vechiului regim și ca un obstacol în calea democrației. Încercările de a deveni un actor politic legitim sunt subminate de trecutul lor sângeros și de lipsa de încredere din partea populației.
Ce urmează pentru RSF? Există mai multe scenarii. Unul este ca RSF să continue să lupte pentru putere, eventual să preia controlul asupra unor părți din Sudan și să devină un stat în stat. Altul este ca, sub presiunea internațională și a sancțiunilor, să fie forțată să se dezarmeze și să se integreze în armata națională. Un al treilea scenariu, poate cel mai sumbru, este ca Sudanul să intre într-un război civil prelungit, cu RSF jucând un rol central.
Indiferent de deznodământ, istoria RSF ne arată cum o miliție creată pentru a reprima poate deveni un actor politic major. Este o lecție dureroasă despre cum violența și impunitatea pot fi răsplătite, și despre cât de greu este să construiești o democrație pe ruinele unui regim autoritar. Pentru poporul sudanez, care a visat la libertate și justiție după 2019, ascensiunea „diavolilor călare” este o amintire constantă că trecutul nu moare niciodată cu adevărat.
