Nu este un incident izolat. De la semnarea «trupei» mediate de Statele Unite, mai mult de 1.300 de palestinieni au pierit viața în atacuri israeliene în banda Gaza, conform datelor Ministerului Sănătății din enclava. Cifra nu include cei care mor zi de zi din cauza lipselor de medicamente, apă curată, electricitate sau hrana — consecințele directe a blocadei strânse pe care Israel o menține. Spitalelor le-au oprit generatorii din lipsă de combustibil, ulei și piese de schimb. Israel permite intrarea unei cantități simbolice de petrol, care acoperă doar nevoile de urgență, departe de cele 2.500 de litri lunari necesare pentru a menține echipamentele vitale funcționale. Pacienții de la dializă, copiii în incubatoare, răniții de război — toți devin dați colaterali ai unei strategii de asfixiere lentă.
Hamas acuză Israel de a viola în mod sistematic armistițiul și de a obstrucționa planul propus de președintele american Donald Trump pentru punerea capătului războiului — un plan care prevedea retragerea eventuală a forțelor israeliene din Gaza și dezarmarea grupului islamist. Dar pe teren, dinamica este alta. Israel continuă operațiunile militare «chirurgicale», așa cum le numesc oficialii, dar care în realitate lovesc civilizii, infrastructura și orice semblanță de viață normală. Armata israeliană nu a răspuns la cererile de comentariu referitoare la atacul de duminică, menținând tăcerea obișnuită când civicii mor.
Într-o conferință de presă din Irlanda, sâmbătă, Trump a apărat bilanțul administrației sale: «Am stins incendiul și am recuperat toți ostaticii. Se întâmplă foarte puține lucruri în Gaza acum. Dacă privești Gaza, există multe relații bune care au loc momentan. E cam uluitor. Cred că am făcut o treabă grozavă.» Declarația a provocat indignare internațională. Organizații pentru drepturile omului, experți ONU și chiar aliți tradiționali ale SUA au respins narativul, indicând că războiul nu s-a oprit, ci a schimbat doar forma — de la invazie la scară largă la o campanie de ucidere selectivă și strangulare economică. «Nu există armistițiu când bombele cad zilnic», a declarat un port-parol al ONU, sub anonimiat. «Nu există pace când spitalerele se sting pentru că nu au motorină.»
Bilanțul total al războiului, pornind cu 7 octombrie 2023, este stârnitor: cel puțin 73.669 de palestinieni uciși, majoritățea femei și copii, conform autorităților locale din Gaza. Numărul real este, probabil, mult mai mare, având în vedere miile de dispăruți sub ruine și imposibilitatea de a face un recensământ corect în zonele controlate militar de Israel. Pe partea israeliană, aproximativ 1.200 de oameni au murit în atacul inițial al Hamas, iar sute de soldați au căzut în operațiunile ulterioare. Dar asimetria suferinței este evidentă: o populație civilă blocată, fără unde să fugă, bombardată, izolită și affamată deliberat.
Comunitatea internațională se află într-o impasă morală și juridică. Curtea Penală Internațională investighează犯罪 de război și crime împotriva umanității comise de ambele părți, dar presiunile politice — în special de la SUA — încetinează orice perspectivă de justiție. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluții care cer oprirea focului și accesul umanitar, dar Israel le ignoră sistematic, apeland la «dreptul la apărare» și la necesitatea de a distruge capacitățile militare ale Hamas. În realitate, distrugerea este totală: case, școli, spitale, universități, moschee, biserici, infrastructură de apă și curent — totul a fost transformat în ruine. Gaza nu mai este o zonă de război; este un câmp de ruine habitat de supraviețuitori.
Ce urmează? Scenariile sunt puține și toate sombre. O prelungire indefinită a statutului quo — ucideri zilnice, blocadă, colaps umanitar — pare cel mai probabil. O escaladare majoră, cu o nouă invazie terestră la scară largă, nu este exclusă, mai ales dacă presiunea internă în Israel sau din partea administrației Trump (sau a viitoarei administrații) se schimbă. O soluție diplomatică reală, bazată pe justiție, drepturi egale și autodeterminare, pare, momentan, o utopie. Dar istoria învață că nicio ocupație nu durează pentru totdeauna, și nici nici un popor nu acceptă să fie șters din istorie.
De ce este important:
Acest atac nu este doar o știre de ultimă oră — este o fereastră deschisă asupra realității unui «armistițiu» fictiv. Demonstrează că mecanismele internaționale de protecție a civililor eșuează când puterile mari aleg interesele geopolitice în detrimentul dreptului internațional. Pentru români, care au cunoscut suferința sub regimuri totalitare și valoarea libertății, situația din Gaza trebuie să sune ca un avertisment: indiferența față de crima de masă, oriunde ar fi, erodează fundamentalele noastre morale. România, ca membru al UE și NATO, are responsabilitatea de a cere respectarea legii internaționale, oprirea vânzărilor de arme către părțile beligerente în contextul crimelor documentate, și sprijinirea unei soluții politice care să garanteze drepturile ambele popoare. Nu putem pretinde că nu știm. Imaginile din Tal al-Hawa sunt la un click distanță. Istoria ne va judeca după cum am acționat — sau nu — în fața lor.
