El Obeid nu este un oraș oarecare. Situat la intersecția rutelor comerciale și militare dintre Darfur, Kordofan și capitala Khartoum, el reprezintă o piesă cheie în conflictul care sfâșie Sudanul de peste un an. Pierderea lui ar însemna o lovitură grea pentru armată, dar și o catastrofă umanitară pentru sutele de mii de locuitori. RSF pare să fi înțeles acest lucru și a recurs la o armă ieftină, dar devastatoare: dronele. Acestea nu sunt drone militare sofisticate, ci mai degrabă aparate comerciale modificate, capabile să transporte explozibili și să lovească ținte precise. În lipsa unei apărări aeriene eficiente, ele devin arma perfectă pentru a teroriza populația.
Atacurile asupra benzinăriilor sunt deosebit de perfide. Fără combustibil, orașul se oprește: nu mai funcționează generatoarele, nu mai circulă mașinile, nu mai pot fi transportate alimente și medicamente. Oamenii sunt forțați să stea în case, fără electricitate, fără apă curentă, fără posibilitatea de a fugi. RSF lovește și infrastructura electrică, provocând pene de curent prelungite, și stațiile de apă, lăsând populația fără apă potabilă. Este o strategie de sufocare lentă, menită să facă viața imposibilă și să determine exodul.
Armata sudaneză, deși afirmă că controlează orașul, pare incapabilă să oprească aceste atacuri. Dronele sunt mici, zboară jos și pot fi lansate din zone îndepărtate. Răspunsul militar este limitat la tiruri antiaeriene imprecise și la patrule terestre care nu pot acoperi tot cerul. În plus, RSF beneficiază de sprijin logistic și informațional din partea unor actori externi, ceea ce face ca loviturile să fie din ce în ce mai precise. Deși armata a reușit să doboare câteva drone, numărul atacurilor crește, iar efectele asupra moralului populației sunt devastatoare.
Civilii din El Obeid trăiesc într-o stare de alertă permanentă. Fiecare zgomot de motor poate fi preludiul unei explozii. Școlile sunt închise, spitalele funcționează la capacitate minimă, iar piețele s-au golit. Mulți au fugit deja în satele din jur sau în taberele de refugiați, dar alții nu au unde să meargă. Cei rămași încearcă să se adapteze: își fac provizii de apă și mâncare, se ascund în beciuri sau în clădiri fără ferestre. Organizațiile umanitare avertizează că situația se deteriorează rapid și că un asediu total ar putea duce la o foamete localizată.
Conflictul din Sudan a început în aprilie 2023, când tensiunile dintre armată și RSF au degenerat în lupte deschise. De atunci, mii de oameni au murit, milioane au fost strămutați, iar țara este divizată. RSF controlează mari părți din Darfur și Kordofan, în timp ce armata deține orașele mari, dar este tot mai presată. El Obeid este un simbol al rezistenței armatei, dar și o țintă constantă. Atacurile cu drone sunt doar ultima fază a unei campanii de uzură care vizează atât militarii, cât și civilii.
Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul Sudanului? Dacă RSF reușește să cucerească El Obeid, ar deschide calea spre Khartoum și ar putea schimba raportul de forțe. Dar prețul plătit de civili este deja mult prea mare. Comunitatea internațională condamnă atacurile, dar nu ia măsuri concrete. Sancțiunile împotriva liderilor RSF sunt insuficiente, iar ajutorul umanitar ajunge cu greu. În lipsa unei intervenții decisive, Sudanul se îndreaptă spre un colaps total.
