Într-o declarație publică, Araghchi a declarat că este „încă să vadă dacă SUA sunt realmente serioase în privința diplomatiei”, o formulare care reflectă skepticismul profund al Teheranului față de intențiile administrației Trump. Acest scepticisme a fost amplificat de declarațiile președintelui american Donald Trump, care a anulat o vizită planificată a emisarilor sui Steve Witkoff și Jared Kushner în Pakistan, declarând: „noi avem toate cartile, ei n-au niciuna”, și continuând să pună presiunea pe conducerea iranienă cu fraza: „Dacă vor să vorbească, tot ce trebuie să facă este să sună!!!” – un mesaj postat online care a fost văzut ca o demonstrație de dominanță și o încercare de a humiliere Teheranul.
În Iran, în contextul unei oprirei aproape totale a internetului impusă de stat – care durează deja aproape două luni – autoritățile și simpatizanții Republicii Islamice au intensificat mesajele de unitate, subliniind că sunt „revoluționați” și exercită „obediența completă” față de liderul suprem Mojtaba Khamenei. Aceste mesaje, difuzate prin media de stat și chiar folosind aceleași grafice și fonturi, dar cu culori diferite, au fost circulată larg pentru a contrazica narativa despre „înjecțiuni și confuzie” pe care Trump le-a atribuit conducerei iraniene. De asemenea, autoritățile au afirmat că peste 30 de milioane de persoane – aproximativ un treime din populația totală a Iranului – s-au înscris într-o campană de stat pentru a declara gata să „sacrificeze viețile lor” dacă este necesar, deși nu au furnizat niciun document pentru a sustine această afirmare.
În același timp, Forțele Gardiei Revoluționare Islamice (IRGC) au semnat o poziție de deterrentă militară, declarând că sunt pregătite să „monitorizeze comportamentul și mișcarea dușmanilor în regiune” și să „mențină managementul și controlul strategic al Straitului de Hormuz”, ameninzând cu „daune mai severe” asupra „dușmanilor americani-sioniști” în caz de o nouă agresiune. IRGC a chiar dus un prezentator de televiziune de stat lângă două nave închise anterior în strait pentru a transmite în direct că Iran exercită „control total” asupra voie navigării – un demonstrativ de putere militară destinat să încurajeze poporul și să înfrâne orice percepție de vulnerabilitate.
Autoritățile au de asemenea apelat la forțele paramilitare și la simpatizani să iasă în străzi fiecare seară pentru a „menține controlul”, iar într-un miting în centrul Teheranului, cântărețul religios de stat Meysam Motiei a declarat că cineva care se implică în luptă de factionalism în timpul războiului „nu a crescut încă”, și că cei care încearcă să destabilizeze unitatea poporului vor primi „o lovitură în față de la popor”. În contrapartie, în orașul conservator Mashhad, unele voce au continuat să preadă agresiv împotriva posibilului return la putere al liderilor reformiști și moderați, în special fostul președinte Hassan Rouhani și fostul ministru extern Mohammad Javad Zarif, a căror nume a fost asociat cu acordul nuclear din 2015, acum expirat. Un vorbitor a declarat: „Ne-au instruis să păstrăm unitatea cu funcționarii în funcție, nu cu aceste două persoane”, și a adăugat: „Nu ne temem de B-2 și B-52; ne temem de dezonoratii care nu au niciun griji pentru patria. Oriunde Trump face un mess, Zarif vine și vorbește fără să se oprească”.
În același timp, judecătoria iranienă a continuat să execute dissidenții, anunțând spargaerea lui Erfan Kiani, arestat în timpul protestelor naționale din ianuarie, când mii au fost uciși. Autoritățile l-au descris ca „cuțit-ul angajat de Mossad” și l-au acuza de distrugere de proprietate, incendiere și alte fapte în centrul Teheranului. Media de stat, inclusiv agențiile Tasnim și Fars – afiliate IRGC – au argumentat împotriva oricărei negociări nucleare cu SUA, chiar și deși Trump și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu au declarat că scopul principal al războiului era prevenirea obținerii unei arme nucleare de către Iran. Tasnim a declarat: „Negociările cu SUA sunt strict pentru a încheia războiul, și Iran nu consideră problema nucleară parte din aceste discuții”, adăugând că timpul nu este în favoarea Washingtonului datorită turbulenței piețelor globale generate de conflict.
Deși liderul suprem Khamenei nu a comentat direct despre posibilitatea extinderii negociраций, Ali Khezrian, un reprezentant al Teheranului în parlamentul dominat de hardlineri, a spus media de stat că Khamenei este „opus oricărei extinderi a negociраций sub amenințările SUA și Israel”. În același sens, ministrul apărării israelian Israel Katz a adoptat retorica apocaliptică a lui Trump, declarând că forțele israeliene așteaptă lumina verde de la SUA pentru a „returna Iran la vârsta întunecului și piatrei” prin distrugerea facilităților centrale de energie și electricitate și distrugerea infrastructurii economice naționale.
Prezentarea militară americană în regiune a crescut semnificativ, cu trei portarii de avioane și navele lor de susținere prezent în Marea de Est – prima oară din buildup-ul invaziei din Irak în 2003. Totuși, clericalul hardliner Mahmoud Nabavian, membru al delegației iraniene în prima rundă de negocieri, a declarat că a fost o „greșeală strategică” să includă chestiunea nucleară în discuții, deoarece acest lucru a permis SUA să impună cereri precum o suspensie de 20 de ani a enrichimentului și transportul uraniului înalt enrichat îngropat al Iranului în străinătate. El a adăugat: „De acum încolo, intrarea în orice negociere cu SUA este pur și simplu daună și nu are niciun interes pentru națiunea iranienă”, menționând și că vânzarile de petrol oferă guvernului „o mâna plină”.
În contraste, președintele relativ moderat Masoud Pezeshkian a exprimat preoccupare privind impactul sistematic al atacurilor asupra infrastructurii civile, în special centralele electrice, în cazul în care conflictele se vor continua. El a declarat: „Avem o cerere simplă de la popor: să reducă consumul de energie și electricitate. Pentru moment, nu avem nevoie ca aceste dragi oameni să sacrifice viețile lor, dar avem nevoie să controlăm consumul.” A adăugat: „Ne-au lovit infrastructura și ne-au blocațat, așa că poporul devine insatisfait.”
Mohammad Allahdad, directorul Tavanir – compania de stat pentru dezvoltarea și exploatarea rețelei electrice – a anunțat că se va plăti o recompense cetățenilor care vor raporta furti și utilizarea ilegală a energiei electrice. Primul vicepreședinte Mohammadreza Aref a declarat: „Vom reconstrui Iranul mai glorios decât înainte prin unitate”, după atacurile anterioare care au visat instalații de petrol și gaz, producători de oțel, firme petrochimice, uzine de aluminiu, instalații energetice, aeroporturi, porturi navale, poduri și rețele feroviare.
În final, autoritățile au relansat zborurile străine limitate de la Aeroportul Internațional Imam Khomeini din Teheran, inclusiv zborurile spre Hajj în Arabia Saudită, deși există riscul de reîncepere a războiului – un semnal de că, chiar și în fața presiunii militare, Teheranul încearcă să mențină o aparență de normalitate și de respect pentru obligațiile religioase.
De ce este important:
Această analiză evidențiază o schimbare semnificativă în postura diplomatică iranienă: de la o deschidere caută la negocieri (chiar și în condiții dificile) la o poziție de rezistență absolută, susținută de mesaje de unitate statală, demonstrații de forță militară și retorica de sacrificiu. Această transformare nu este doar o reacție la presiunea americană, ci și un mecanism intern de consolidare a puterii hardlinerilor în fața amenințărilor externe și a posibilelor fractiuni interne. De asemenea, accentul pe controlul infrastructurii civile și apelurile la populație pentru reducerea consumului de energie sugerează că Iranul se pregătește pentru un conflict lung și costisnic, în care rezistența civilă va fi esențială. Lipsa documentațiilor pentru afirmațiile despre 30 de milioane de voluntari și retorica agresivă față de figuri moderați precum Zarif sugerează că regimul folosește frica și propaganda pentru a suprafața orice opoziție. În final, continuarea execuțiilor dissidenților și amenințările contra infrastructurii civile de către aliatii americani și israelieni subliniază că conflictul nu este doar diplomatic ci, tot mai mult, existențial – iar alegerile pe care le face Teheranul acum vor determina nu doar viitorul negociраций, ci și structura internă a statului iranien în deceniile care urmează.
