Pentru a înțelege amploarea acestei evoluții, trebuie să ne întoarcem la rădăcinile conflictului. Houthii controlează de ani buni partea nordică a litoralului yemenit al Mării Roșii, inclusiv portul major Hodeidah. Această poziție le-a permis să atace, inițial, navele legate de Israel și Statele Unite, iar în ultimele luni, și vasele saudite. De asemenea, au transformat strâmtoarea Bab al-Mandeb, unul dintre cele mai importante puncte de sufocare maritime ale planetei, într-o armă de șantaj economic. Înainte ca tensiunile dintre SUA și Iran să transforme Strâmtoarea Hormuz într-un instrument de strangulare a comerțului internațional, houthii au demonstrat că pot face același lucru în Marea Roșie. Bombardamentele americane, britanice și israeliene asupra pozițiilor lor nu au reușit decât să întărească determinarea grupării.
Un oficial houthi de rang înalt, Abdulqader al-Murtada, a subliniat recent că gruparea „nu are nevoie de control asupra Bab al-Mandeb, pentru că blocada [asupra navelor saudite] este deja în vigoare”. Aceasta este o declarație care spune multe despre strategia lor. De fapt, navele saudite evită deja zona din iulie, când houthii au început să le atace. Noul avans fulgerător face ca aceste operațiuni să fie și mai ușoare. Acum, houthii au acces la punctul îngust de intrare în Marea Roșie și la mai multe insule din apropiere, ceea ce le permite să folosească arme cu rază mai scurtă de acțiune, să ajungă mai ușor la navele vizate și să le abordeze, dar și să plaseze mine marine pentru a restricționa și mai mult traficul.
Această capacitate sporită de a viza navele, chiar și cu precauțiile menționate, are un impact direct asupra sentimentului pieței. Prețul petrolului a crescut, deoarece comercianții includ în calcule riscul ca Iranul și aliații săi să perturbe transporturile prin Hormuz și Bab al-Mandeb, cele două puncte de sufocare din sudul Peninsulei Arabe. Dar consecințele nu se limitează la aspectul militar sau economic imediat. Ele vorbesc despre o realitate tot mai clară: problema houthi din Marea Roșie nu va dispărea prea curând.
Luni de zile, după ce Arabia Saudită a sprijinit campania guvernului yemenit împotriva separatiștilor din sud, părea că tabăra anti-houthi și-a regăsit coeziunea. Președintele Consiliului de Conducere, Rashad al-Alimi, a vorbit în repetate rânduri despre o comandă militară unificată, menită să depășească diviziunile care au împiedicat înfrângerea houthilor. Oficialii yemeniți și saudiți au sugerat, de-a lungul anului, o campanie anti-houthi. Coasta Mării Roșii părea locul ideal: geografia plată favoriza guvernul, iar Arabia Saudită putea folosi eficient puterea aeriană; populația din zonă nu era în mod tradițional o bază de sprijin pentru houthi; iar atacurile anterioare asupra transportului maritim ar fi atras sprijin internațional pentru o astfel de campanie.
Însă, avansul houthi de săptămâna aceasta a spulberat aceste iluzii. Chiar și la începutul săptămânii, când guvernul pretindea progrese în al-Jawf, la est de capitala Sanaa, controlată de houthi, realitatea de pe teren era cu totul alta. Acum, tabăra anti-houthi se întoarce din nou împotriva propriei sale, acuzându-se reciproc pentru înfrângere. Mesajul pe care houthii îl transmit Arabiei Saudite este clar: „Partenerii voștri din Yemen nu ne pot învinge”.
Această realitate deschide ușa unor negocieri forțate. Houthii au un interes evident să își consolideze câștigurile și să crească costul escaladării, înainte ca forțele yemenite sprijinite de saudiți să se poată reorganiza. Atacurile lor asupra Arabiei Saudite, intensificate în ultima săptămână, au fost deja distructive, iar gruparea promite mai mult dacă Riadul își sporește sprijinul militar pentru guvernul yemenit. Riscul unei intervenții directe este clar pentru Arabia Saudită, dar la fel de clar este și riscul inacțiunii. Houthii au cerut în mod repetat concesii suplimentare atunci când s-au aflat în poziții de forță. Cu războiul din Yemen încă nerezolvat, există posibilitatea ca ei să escaladeze din nou în viitor, chiar dacă un acord ar fi semnat acum.
Așadar, factorii de decizie de la Riad se confruntă cu o dilemă strategică. Ar putea alege să abordeze problema frontal, printr-un efort concertat, sau să o lase să mocnească, cu riscul unor crize viitoare. Avansul houthi nu este doar despre Marea Roșie; este despre echilibrul de putere din Yemen, despre influența Iranului în regiune și despre capacitatea comunității internaționale de a gestiona punctele de sufocare maritime. Este un semnal că războiul din Yemen, adesea uitat, rămâne o sursă majoră de instabilitate globală.
De ce este important:
Acest avans houthi redefinește dinamica conflictului din Yemen și are implicații directe asupra securității maritime globale, prețurilor energiei și echilibrului de putere din Orientul Mijlociu. El demonstrează slăbiciunea guvernului yemenit și a aliaților săi, consolidând poziția de negociere a houthilor și a Iranului. În plus, subliniază vulnerabilitatea rutelor comerciale critice, ceea ce ar putea determina o reevaluare a strategiilor internaționale în regiune. Pentru România și Europa, aceasta înseamnă potențiale perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și creșteri de prețuri, dar și nevoia de a urmări cu atenție evoluțiile dintr-o zonă care, deși geografic îndepărtată, are un impact profund asupra economiei noastre.
