Tony Carruthers, în vârstă de 57 de ani, a fost condamnat la pedeapsa capitală pentru răpirea și uciderea a trei persoane în 1994: Marcellos Anderson, mama acestuia, Delois Anderson, și Frederick Tucker. Execuția sa este programată pentru joi, iar avocații săi au solicitat în repetate rânduri Departamentului de Corecție din Tennessee (TDOC) să confirme că drogurile care urmează să fie utilizate nu sunt expirate. Răspunsul primit a fost evaziv: asistentul procurorului general, John W. Ayers, a declarat că departamentul va respecta protocolul de injecție letală, care include inventarierea periodică a drogurilor pentru a monitoriza datele de expirare. Cu toate acestea, nu a oferit nicio garanție concretă.
Întrebat de Associated Press miercuri, TDOC a refuzat să confirme dacă substanțele planificate pentru execuția lui Carruthers sunt sau nu expirate. Biroul guvernatorului Bill Lee nu a răspuns imediat unei solicitări similare. Această tăcere ridică semne de întrebare cu atât mai mari cu cât, în decembrie 2024, înainte de execuția lui Harold Nichols, statul Tennessee a oferit o declarație scrisă prin care asigura că substanțele chimice nu vor expira înainte de execuție. „Faptul că TDOC a fost dispus să ofere astfel de asigurări pentru domnul Nichols, dar nu și pentru domnul Carruthers, ridică îngrijorări serioase că TDOC intenționează, de fapt, să folosească droguri expirate”, a scris avocata federală Amy Harwell într-o scrisoare ulterioară.
Harwell a explicat că datele de expirare reflectă momentul în care un medicament nu mai poate fi considerat sigur pentru a obține rezultatul dorit. „În contextul execuțiilor, aceasta poate însemna o moarte lentă, prelungită, fără o pierdere fiabilă a conștienței, în timp ce corpul se închide dureros și spasmodic”, a scris ea. Aceasta nu este doar o speculație: istoria execuțiilor prin injecție letală în Statele Unite este plină de cazuri în care substanțele expirate sau prost testate au dus la suferințe inumane.
Problema accesului la droguri pentru execuții a devenit una cronică. Opoziția publică față de pedeapsa cu moartea a făcut ca producătorii de medicamente să refuze să furnizeze substanțe pentru acest scop, iar statele au fost nevoite să caute soluții disperate. Unele state, precum Carolina de Sud, au suspendat execuțiile timp de 12 ani din cauza imposibilității de a obține droguri. Abia după adoptarea unei legi care protejează identitatea furnizorilor, statul a reușit să reia execuțiile. Tennessee însuși a invocat în instanță o astfel de lege pentru a nu dezvălui datele de expirare.
Un exemplu grăitor este cazul Arkansasului din 2017, când guvernatorul de atunci, Asa Hutchinson, a emis mandate de moarte pentru opt deținuți într-o încercare disperată de a folosi un lot de droguri care urma să expire. Patru dintre ei au fost executați, iar ceilalți patru au primit amânări. De atunci, Arkansas nu a mai efectuat nicio execuție, în parte din cauza dificultăților de aprovizionare.
În Texas, în 2023, un grup de deținuți a încercat fără succes să oprească utilizarea unor droguri pe care le considerau expirate și nesigure. Oficialii penitenciarului au negat acuzațiile, susținând că stocul este sigur. În Idaho, în 2024, avocații deținuților au ridicat probleme similare după ce prima încercare de a-l executa pe Thomas Creech a eșuat. S-a descoperit că oficialii nici măcar nu verificaseră data de expirare a drogurilor înainte de a obține mandatul de execuție. Nouă zile mai târziu, drogurile au fost returnate furnizorului pentru că erau expirate. Ca urmare, Idaho a schimbat metoda principală de execuție în pluton de execuție, tocmai din cauza dificultăților legate de injecția letală.
Tennessee are propria sa istorie de probleme. În 2022, Oscar Smith era la câteva minute de execuție când guvernatorul Bill Lee a emis o amânare surpriză, dezvăluind că drogurile nu fuseseră testate corespunzător pentru puritate și potență. Execuțiile au fost suspendate timp de doi ani pentru o anchetă independentă. În plus, biroul procurorului general a fost nevoit să recunoască în instanță că doi dintre cei mai responsabili oficiali pentru supravegherea drogurilor „au depus mărturii incorecte” sub jurământ, susținând că substanțele erau testate conform cerințelor, când de fapt nu era așa.
În decembrie 2024, Tennessee a lansat un nou proces de injecție letală și a reluat execuțiile în 2025. Mai mulți deținuți au dat în judecată statul, susținând că noul protocol nu respectă recomandările anchetei. Iar execuțiile nu au decurs deloc lin: în august, când Byron Black a fost executat prin injecție letală, el a spus că „îl doare atât de tare”. Oficialii nu au oferit nicio explicație pentru această durere.
Cazul lui Tony Carruthers este, așadar, doar ultimul episod dintr-o serie de controverse care subminează credibilitatea sistemului de pedeapsă capitală din Statele Unite. Utilizarea drogurilor expirate nu este doar o problemă tehnică, ci una de drepturile omului. Al 8-lea Amendament al Constituției americane interzice pedepsele crude și neobișnuite, iar o execuție care provoacă suferințe inutile din cauza unor substanțe degradate încalcă acest principiu fundamental.
În plus, secretul care înconjoară aprovizionarea cu droguri și datele de expirare face imposibilă verificarea independentă a legalității și umanității procedurilor. Avocații lui Carruthers cer transparență, dar statul refuză să răspundă. În timp ce ceasul ticăie spre execuția de joi, întrebarea rămâne: va fi Tony Carruthers ucis cu droguri expirate, într-o moarte lentă și dureroasă, sau va interveni justiția pentru a preveni o nouă încălcare a drepturilor omului?
De ce este important:
Acest caz evidențiază o criză mai amplă a pedepsei cu moartea în Statele Unite, unde lipsa de transparență, dificultățile de aprovizionare cu droguri și riscul de a provoca suferințe inutile pun sub semnul întrebării însăși legitimitatea execuțiilor. Dacă statul folosește substanțe expirate, nu doar că încalcă legea, dar transformă pedeapsa capitală într-un act de tortură. Este o problemă de drepturile omului care merită atenția internațională.
