Printre cei eliberați se numără activiști pentru drepturile omului, jurnaliști, avocați și opozanți politici. Vorbind miercuri în fața jurnaliștilor la Vilnius, capitala Lituaniei, unde au fost duși foștii deținuți, Coale a declarat că se așteaptă să se întoarcă în aproximativ o lună, când speră să vadă eliberați „sute” de alți prizonieri. Emisarul american l-a lăudat pe președintele Donald Trump pe rețelele sociale, spunând că „angajamentul său pentru diplomația directă aduce rezultate” și că administrația va continua să „îmbunătățească relațiile dintre SUA și Belarus”.
Coale fusese însărcinat de Trump să obțină eliberarea a sute de persoane. În martie, guvernul belarus a eliberat 250 de prizonieri în urma unei grațieri. Lukașenko, aflat la conducerea acestui fost stat sovietic din 1994, a fost mult timp evitat de Occident pentru reprimarea opozanților și pentru sprijinul acordat Rusiei în războiul din Ucraina.
Eliberările au venit la o zi după ce Coale i-a promis lui Lukașenko că băncile americane vor returna zeci de milioane de dolari din activele belaruse înghețate. Emisarul american a declarat anterior că SUA vor ridica sancțiunile asupra companiei Lakokraska, un producător de vopsele și acoperiri industriale, și asupra Bellesbumprom, o întreprindere industrială de stat care supraveghează sectoarele forestier, celuloză și hârtie.
Christian Wigand, purtătorul de cuvânt principal al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de securitate, a declarat că cei 25 de prizonieri au fost eliberați ca urmare a eforturilor americane. „Salutăm acest pas”, a scris el pe X. „Peste 800 de persoane rămân deținute în mod arbitrar, în condiții îngrozitoare. Regimul de la Belarus ar trebui să elibereze toți prizonierii politici, imediat și necondiționat.”
Organizația belarusă pentru drepturile omului Viasna, interzisă de guvern după ce a fost declarată organizație extremistă, a spus că mulți dintre cei eliberați miercuri fuseseră condamnați la mai mulți ani de închisoare. Organizația l-a menționat pe jurnalistul Andrei Aliaksandrau, care executa o pedeapsă de 14 ani, printre cei eliberați. Aliaksandrau fusese arestat în 2021 pentru că ar fi „finanțat activități de protest”, alături de iubita sa Iryna Zlobina, condamnată la nouă ani de închisoare.
Aliaksandrau i-a spus lui Viasna că a slăbit 30 de kilograme în captivitate, „pentru patrie”, dar că este „într-o dispoziție bună”. A adăugat că este „foarte bucuros că acești aproape șase ani s-au terminat” și că nu a văzut-o pe Zlobina – cu care s-a căsătorit într-un centru de detenție preventivă în 2022 – de patru ani. Alături de Aliaksandrau, alți trei jurnaliști – Dzmitry Navazhylau, Kiryl Pazniak și Liudmila Chekina – au fost eliberați și deportați imediat în Lituania. Reporteri fără Frontiere a declarat că este „încântată” de eliberarea lor, dar a denunțat expulzarea lor.
Lidera opoziției politice în exil, Svetlana Tsikhanouskaya, a declarat că este fericită pentru rudele celor 25 de prizonieri eliberați, „care au așteptat această zi”. Soțul ei, Siarhei Tsikhanouski, a fost eliberat anul trecut după ce a petrecut cinci ani în închisoare. „Fiecare eliberare necesită un efort extraordinar și este clar că [Lukașenko] nu vrea să elibereze toți prizonierii politici”, a scris ea pe X, menționând că sute de alții rămân în spatele gratiilor.
Această mișcare vine într-un context geopolitic tensionat, în care Belarus joacă un rol ambiguu: pe de o parte, este un aliat fidel al Moscovei, iar pe de altă parte, încearcă să iasă din izolarea internațională. Lukașenko pare să mizeze pe o deschidere către Washington, profitând de abordarea mai pragmatică a administrației Trump, care a preferat diplomația directă în locul sancțiunilor masive. În schimbul unor concesii simbolice, precum eliberarea unor prizonieri, Minskul speră să obțină o relaxare a presiunii economice și o legitimare internațională parțială.
Cu toate acestea, criticii subliniază că eliberările sunt selective și nu rezolvă problema fundamentală a represiunii sistematice din Belarus. Sute de deținuți politici rămân în închisori, iar regimul continuă să suprime orice formă de disidență. De asemenea, ridicarea sancțiunilor asupra celor două companii poate fi văzută ca o recompensă pentru un regim autoritar, fără garanții reale privind respectarea drepturilor omului.
Pe de altă parte, susținătorii acestei abordări argumentează că diplomația directă poate aduce rezultate concrete, chiar dacă limitate. Eliberarea a 25 de persoane, după cele 250 din martie, este un semnal că dialogul poate funcționa. Întrebarea este dacă această strategie va duce la o schimbare mai amplă sau doar la o cosmetizare a imaginii regimului Lukașenko.
Rămâne de văzut dacă administrația Trump va continua presiunile pentru eliberarea tuturor prizonierilor sau dacă se va mulțumi cu aceste gesturi simbolice. În timp ce UE și organizațiile pentru drepturile omului cer eliberarea necondiționată a tuturor deținuților, SUA par să meargă pe o linie mai flexibilă, punând accent pe rezultate concrete, chiar dacă parțiale. Această divergență de abordare ar putea crea tensiuni între Washington și Bruxelles, dar și o oportunitate pentru Lukașenko de a juca pe cele două fronturi.
De ce este important:
Această eliberare de prizonieri politici, deși limitată, marchează o schimbare semnificativă în relațiile dintre SUA și Belarus, după ani de izolare și sancțiuni. Ea reflectă o abordare diplomatică diferită a administrației Trump, care preferă negocierile directe în locul presiunii prin sancțiuni. Totuși, rămâne de văzut dacă aceste gesturi vor duce la o liberalizare reală a regimului Lukașenko sau doar la o îmbunătățire a imaginii sale internaționale, în timp ce sute de deținuți politici rămân în închisori. Este un test crucial pentru politica externă americană și pentru credibilitatea angajamentelor sale privind drepturile omului.
