Kyle Frankovich nu auzise niciodată de Benny Johnson până în momentul în care podcasterul a publicat un videoclip cu el și cu un șir de alți protestatari reținuți în afara unei facilități a Serviciului de Imigrare și Control Vamal (ICE) din Broadview, Illinois, în octombrie anul trecut. „Aceste persoane au atacat ofițeri ICE în timp ce aceștia încercau să elibereze zona din spatele nostru”, declara Johnson în înregistrare, cu o siguranță care avea să-i coste scump.
Ceea ce nu spunea Johnson este că el se afla acolo „încorporat” alături de Kristi Noem, pe atunci secretar al Securității Interne, și de Gregory Bovino, comandantul general al Patrulei de Frontieră. Cu alte cuvinte, nu era un jurnalist independent care documenta o realitate, ci un participant activ la o operațiune de imagine orchestrată de administrația Trump. Iar potrivit plângerii depuse vineri de Frankovich și de un al doilea protestatar, Johnson știa perfect că ceea ce spunea era fals.
Frankovich se afla într-o zonă desemnată oficial drept „zonă de liberă exprimare”, unde filma și observa activitatea agenților ICE, atunci când a fost trântit la pământ și arestat. Povestește că își amintește cum era filmat de persoane îmbrăcate în veste reflectorizante, care păreau civili. „O văzusem pe Kristi Noem trecând pe acolo și mi-am dat seama în acel moment: «Ah, filmează propagandă. Ne folosesc ca recuzită»”, a declarat el pentru NPR.
Imaginile cu Frankovich, cu mâinile legate cu cleme de plastic la spate și cu tatuajele sale distinctive vizibile, au ajuns ulterior material de recrutare pentru ICE. Un om care filma pașnic într-o zonă protejată de Constituție a devenit, peste noapte, chipul unei campanii de intimidare. Este o răsturnare de roluri care spune enorm despre felul în care se construiește astăzi narativul puterii la Washington.
Frankovich este cercetător în știința datelor la Universitatea Harvard, iar celălalt reclamant, Foody, este reporter de tribunal. Ambii spun în plângerea lor că trăiesc de atunci cu frica unor atacuri violente și cu consecințe profesionale, după ce au fost etichetați drept teroriști în videoclipurile lui Johnson. Frankovich a început să vadă pe rețelele sociale postări care îl prezentau fals drept lider antifa din Chicago — ceea ce, spune el, nu este adevărat.
„Spuneau că trebuie să aflăm cine este persoana asta, să aflăm unde locuiește și să-l oprim. Și asta este, evident, foarte înfricoșător”, povestește el. Împreună cu partenerul său, a luat o decizie care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: „Niciunul dintre noi nu ar trebui să meargă singur să plimbe câinele. Ar trebui să fim împreună, să fim cu ochii în patru, să ne asigurăm că nu e nimeni ciudat parcat în fața casei.”
Benny Johnson are milioane de urmăritori pe rețelele sociale, iar materialele sale video au fost difuzate pe Fox News. Contactat pentru un comentariu, el nu a răspuns imediat. Însă avocații reclamanților nu au nicio reținere în a-l numi pe nume. „Benny Johnson este o piesă cheie în ecosistemul malign de dezinformare al lui Trump, care a răspândit minciuni și propagandă cu impunitate”, a declarat Karianne Jones, partener la Evergreen Legal Strategies, firma de avocatură care conduce procesul. „Acest caz ar trebui să îl pună în gardă pe el și pe alți actori rău-intenționați că vor fi trași la răspundere pentru daunele pe care le provoacă minciunile lor.”
Există însă o nuanță juridică importantă pe care merită să o înțelegem. Oficialii guvernului federal se bucură, în general, de imunitate în fața proceselor pentru defăimare. Dar tocmai aici intervine elementul care face acest caz atât de interesant: influencerii nu sunt funcționari publici. Iar Rachel Goodman, consilier special la Protect Democracy, o organizație juridică non-profit care a lucrat la cazuri similare de defăimare, dar care nu este implicată în acest proces, vede în această acțiune un tipar mult mai amplu.
Potrivit ei, administrația Trump folosește o strategie dublă pentru a controla mediul informațional. Pe de o parte, subminează jurnalismul nepărtinitor și mass-media tradițională. Pe de altă parte, „componenta de propagandă a acestei strategii” presupune „lucrul foarte strâns cu influenceri aliniați politic și cu așa-ziși aliați ai administrației, pentru a-i aduce efectiv înăuntru să creeze conținut”. Cu alte cuvinte, ceea ce vedem nu este o coincidență, ci o mașinărie bine unsă.
Este o poveste care ridică întrebări incomode despre granița dintre opinie și minciună, dintre libertatea de exprimare și răspunderea pentru consecințele reale pe care cuvintele le au în viețile oamenilor. Frankovich și Foody nu sunt cifre într-o statistică. Sunt doi profesioniști care își fac meseria, care au avut ghinionul să fie în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, într-o țară tot mai polarizată, unde adevărul a devenit negociabil, iar recuzita sunt oameni reali.
Cazul lor va fi urmărit cu sufletul la gură nu doar de avocați și jurnaliști, ci de oricine mai crede că atunci când spui o minciună despre cineva, în fața a milioane de oameni, trebuie să dai socoteală. Pentru că, în fond, asta este întrebarea care stă la baza întregului proces: mai există consecințe pentru cei care fabrică realitatea?
De ce este important:
Acest caz depășește cu mult o simplă dispută juridică între un influencer celebru și doi protestatari. El pune pe tapet o întrebare fundamentală pentru democrația americană și, prin extensie, pentru orice societate care se confruntă cu fenomenul dezinformării: cine plătește atunci când minciuna devine armă politică? Faptul că Benny Johnson a fost „încorporat” alături de oficiali de rang înalt ai administrației Trump, că materialele sale au ajuns pe Fox News și că imaginile unui om nevinovat au fost transformate în material de recrutare pentru ICE arată cât de subțire este linia dintre jurnalism, propagandă și abuz de putere. Mai mult, procesul scoate la iveală o strategie sistematică de control al spațiului informațional, în care influencerii devin instrumente ale puterii, iar cetățenii obișnuiți — recuzită. Dacă instanța va decide că influencerii nu pot invoca imunitatea de care se bucură funcționarii publici, acest precedent ar putea schimba regulile jocului pentru întreaga industrie a conținutului politic plătit. Iar pentru Kyle Frankovich și partenerul său, care nu mai pot plimba câinele fără să se uite peste umăr, miza nu este abstractă deloc: este vorba despre siguranța lor, despre reputația lor și despre dreptul de a nu fi transformați în monștri de către cineva care nu i-a cunoscut niciodată.
