Ideea din spatele acestei abordări este una care sună aproape contraintuitiv la prima vedere. Pe Pământ, fabricile de cipuri (fab-urile) sunt proiecte de infrastructură colosale, care costă zeci de miliarde de dolari și necesită camere curate ultra-presurizate, filtre speciale și sisteme de ventilație care să țină la distanță orice particulă de praf sau contaminant. Un singur fir de praf poate strica un cip întreg, iar menținerea acestor medii imaculate este una dintre marile provocări ale industriei. Dar în spațiu, vidul este natural. Nu ai nevoie de pompe de vid, nu ai nevoie de filtre, nu ai nevoie de toată acea infrastructură gigantică. Pur și simplu, acolo sus, fizica lucrează în favoarea ta.
„Trăim într-o perioadă în care este mai rentabil să mergem acolo unde fizica funcționează deja”, explică Pilipiszyn. „De ce să lupți împotriva fizicii pe Pământ, când poți să o folosești în avantajul tău în spațiu?”. Cu aceste cuvinte, ea rezumă perfect viziunea companiei sale. Besxar a reușit să strângă aproape 14 milioane de dolari, inclusiv o rundă seed de 9 milioane de dolari condusă de Dauntless Ventures și Overture VC. Banii sunt folosiți pentru a dezvolta „fabships” – niște containere mici, special concepute pentru a transporta și testa materiale semiconductoare pe orbită.
Primele două astfel de containere au zburat deja, în iulie, la bordul unei misiuni Starlink. Scopul a fost să demonstreze că pot supraviețui lansării, că pot proteja plachetele de siliciu de contaminare și că le pot expune vidului spațial. Rezultatele au fost remarcabile, chiar dacă unul dintre containere a avut o defecțiune la sistemul de înregistrare a datelor de zbor. „Plachetele care au zburat au fost cele mai curate, cu cea mai mică cantitate de particule comparativ cu plachetele terestre care nu au zburat”, spune Pilipiszyn. „Este fantastic pentru noi, pe măsură ce ne extindem”.
Dar acesta este doar începutul. Următorii pași sunt să încălzească plachetele, apoi să depună un strat de material, apoi două, și așa mai departe, până când vor putea produce mostre de calificare. Compania, al cărei nume este inspirat din „beskar”, metalul din care este făcută armura lui Mandalorian din Star Wars, vrea să devină un furnizor pentru marii producători de cipuri. Ținta lor sunt cipurile avansate care reglează puterea electrică în centre de date, roboți și vehicule electrice.
Provocarea majoră, însă, nu este producția în sine, ci întoarcerea produselor pe Pământ. Deși Falcon 9 este cea mai folosită rachetă din istorie, cu peste 160 de zboruri anul trecut și peste 100 deja anul acesta, capacitatea de a aduce înapoi un volum semnificativ de marfă este limitată. Pilipiszyn este conștientă de acest lucru și recunoaște că scalarea depinde de apariția unor rachete mai ieftine și mai capabile. De aceea, planurile pe termen lung vizează Starship, racheta de nouă generație a SpaceX, aflată încă în dezvoltare. Ea a contactat SpaceX acum trei ani, inițial pentru a discuta despre cumpărarea de zboruri pe Starship, dar a acceptat în cele din urmă oferta pentru boostere, ca o modalitate de a-și testa tehnologia și de a-și reduce riscurile.
Nu este singura companie care încearcă să valorifice mediul spațial pentru semiconductori. United Semiconductors și Space Forge au planuri similare, dar toate se confruntă cu aceeași problemă: capacitatea limitată de a aduce înapoi un volum util de produse. Besxar speră să ajungă la sute, apoi mii de plachete per fabrică, dar acest lucru depinde de o infrastructură de transport spațial robustă. „Credem că există deja un strat solid de transport, așa că ne putem concentra pe stratul de aplicații”, spune Pilipiszyn. „Ne putem concentra pe producția de bază și pe aducerea produselor noastre pe piață cât mai repede posibil”.
Dacă această viziune se va materializa, am putea vedea o schimbare fundamentală în modul în care gândim producția de semiconductori. În loc de fabrici uriașe, poluante și extrem de costisitoare, am putea avea fabrici orbitale, alimentate de energia solară și folosind vidul natural al spațiului. Ar fi o adevărată revoluție industrială, mutată dincolo de granițele Pământului. Desigur, mai sunt multe obstacole tehnice și economice de depășit, dar curajul de a privi dincolo de orizont este exact ceea ce a condus la marile descoperiri ale omenirii. Iar dacă Besxar reușește, s-ar putea ca într-o zi să ne uităm la cer nu doar ca la un loc de unde vin sateliții, ci și ca la o sursă a celor mai avansate tehnologii ale noastre.
De ce este important:
Această inițiativă ar putea reduce dramatic costurile și complexitatea producerii semiconductoarelor, eliminând nevoia de camere curate terestre și permițând fabricarea de cipuri cu o puritate imposibil de atins pe Pământ. Dacă Besxar și alții ca ei reușesc, am putea vedea o descentralizare a industriei de cipuri, cu fabrici orbitale care să alimenteze centrele de date, vehiculele electrice și roboții viitorului. Mai mult, succesul lor ar putea accelera dezvoltarea unei economii spațiale sustenabile, în care producția nu mai este limitată de resursele Pământului.
