Blocajele au paralizat transportul, afectând aprovizionarea cu alimente și medicamente. În La Paz, capitala administrativă, coloanele de mașini stau ore întregi în trafic, iar în El Alto, orașul-satelit cu o puternică tradiție de activism sindical, baricadele au fost ridicate din zori. Poliția a încercat să intervină, dar confruntările au escaladat, soldându-se cu răniți și arestări. Liderii sindicali au anunțat că protestele vor continua până când guvernul va da curs cererilor.
Contextul economic este sumbru. Bolivia, una dintre cele mai sărace țări din America de Sud, se confruntă cu o inflație de peste 10%, iar prețul carburanților a crescut cu 30% în ultimele luni. Subvențiile la combustibil, mult timp considerate un pilon al stabilității sociale, au fost reduse treptat, iar acum lipsa de dolari americani face importurile aproape imposibile. Rezervele valutare ale Băncii Centrale au scăzut la cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani, iar guvernul nu mai poate susține prețurile artificiale.
Disputele salariale au adăugat combustibil pe foc. Profesorii, medicii și funcționarii publici cer majorări salariale de 15%, în timp ce guvernul oferă doar 5%. Negocierile au eșuat, iar sindicatele au declarat grevă generală. „Nu mai putem trăi cu un salariu care abia ajunge pentru o săptămână de mâncare”, spune María López, o profesoară din El Alto. „Copiii noștri mor de foame, iar președintele stă în palat și nu face nimic.”
Președintele Rodrigo Paz, aflat la putere de doi ani, a încercat să calmeze spiritele printr-un discurs televizat, în care a promis că va găsi soluții, dar a avertizat că „nu poate face minuni”. El a acuzat „forțe externe” și „speculanți” că alimentează criza, dar nu a oferit măsuri concrete. Opoziția politică, fragmentată, a profitat de nemulțumirea populară pentru a cere alegeri anticipate.
Istoria Boliviei este marcată de proteste violente și schimbări de regim. În 2003, așa-numitul „Război al gazului” a dus la demisia președintelui Gonzalo Sánchez de Lozada. În 2019, o criză similară a forțat plecarea lui Evo Morales. Acum, mulți bolivieni cred că Paz va urma aceeași soartă. „Am văzut asta de prea multe ori”, spune Juan Carlos, un șofer de taxi din La Paz. „Când oamenii nu mai au ce mânca, președintele pleacă.”
Blocajele rutiere nu sunt doar un simbol al nemulțumirii, ci și o armă economică. Transportatorii de marfă, care sprijină protestele, au oprit livrările, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la alimente în piețe. În El Alto, cozile la benzinării se întind pe kilometri, iar multe stații au rămas fără combustibil. Spitalele raportează lipsuri de oxigen și medicamente, iar pacienții cronici sunt în pericol.
Comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare evoluțiile. Organizația Statelor Americane (OEA) a cerut dialog între guvern și protestatari, iar Statele Unite și Uniunea Europeană și-au exprimat sprijinul pentru „soluții pașnice”. Cu toate acestea, nu există semne că Paz ar fi dispus să facă concesii majore. Analiștii spun că țara se află la o răscruce: fie guvernul cedează și implementează reforme economice reale, fie haosul se va adânci.
Pe termen lung, Bolivia are nevoie de o diversificare economică urgentă. Dependentă de exporturile de gaze naturale și de minerale, țara este vulnerabilă la șocurile externe. Criza actuală este un semnal de alarmă pentru întreaga regiune, unde inflația și instabilitatea politică sunt în creștere. Dacă Paz va cădea, succesorul său va moșteni o țară divizată și o economie în colaps.
Până atunci, străzile rămân blocate, iar furia populară crește. În fiecare seară, mii de oameni se adună în piețele centrale, fluturând steaguri și scandând lozinci. „Paz, afară!”, se aude din toate colțurile. Este o criză care nu mai poate fi ignorată, iar președintele are puține opțiuni. Poate că singura întrebare este cât va mai rezista.
De ce este important:
Această criză din Bolivia reflectă o tendință globală de creștere a nemulțumirii sociale în fața inflației și a penuriei de resurse. Ea arată cum lipsa de combustibil și creșterea prețurilor pot declanșa proteste masive care amenință stabilitatea unui guvern. În plus, Bolivia este un exemplu clasic al vulnerabilității economiilor dependente de materii prime, iar evoluțiile de aici pot oferi lecții pentru alte țări în curs de dezvoltare. Urmărirea acestui caz este esențială pentru înțelegerea dinamicii politice și economice din America Latină.
