Ceea ce îngrijorează cel mai mult este că majoritatea victimelor sunt civili nevinovați, inclusiv cel puțin 34 de copii. Raportul documentează victime în Afganistan, Cambodgia, Irak, Laos, Liban, Myanmar, Rusia, Siria și Ucraina. Ucraina rămâne, pentru al patrulea an consecutiv, țara cu cel mai mare număr de victime, reprezentând 87% din totalul global. Acest lucru reflectă utilizarea intensă a munițiilor cu dispersie de către forțele ruse și, uneori, ucrainene, în contextul războiului de agresiune declanșat de Moscova în februarie 2022.
Pentru a înțelege amploarea tragediei, trebuie să ne uităm la istoricul recent. Cel mai mare bilanț anual a fost înregistrat în 2022, cu 1.172 de victime, imediat după invazia rusă la scară largă. De atunci, numărul a rămas constant ridicat, semn că aceste arme continuă să facă ravagii mult timp după ce conflictul s-a mutat în alte zone. Bombardamentele cu dispersie sunt deosebit de periculoase pentru populația civilă, deoarece constau în containere care se deschid în aer și eliberează zeci sau chiar sute de submuniții mici, care explodează pe o suprafață extinsă, fără discriminare. Multe dintre aceste submuniții nu detonează la impact și rămân în sol ani de zile, comportându-se ca niște mine antipersonal. Oamenii, adesea copii, le găsesc și le ating, declanșând explozii care ucid sau mutilează pe viață.
Comunitatea internațională a încercat să interzică aceste arme prin Convenția privind Munițiile cu Dispersie, adoptată în cadrul Procesului de la Oslo și intrată în vigoare în 2010. Tratatul interzice utilizarea, producerea și stocarea acestor arme, iar în prezent are 112 state părți și 12 semnatare. Cu toate acestea, eficacitatea sa este subminată de faptul că marile puteri militare, precum Statele Unite, Rusia, China sau India, nu au aderat. Mai grav, în martie 2025, Lituania a devenit primul și singurul stat care s-a retras din convenție, invocând necesități de securitate națională în contextul amenințării ruse. Această decizie a fost criticată dur de organizațiile umanitare, care o consideră un pas înapoi în eforturile de protejare a civililor.
Raportul Cluster Munition Coalition documentează, de asemenea, utilizarea acestor arme de către Iran, Myanmar, Rusia, Thailanda, Ucraina și Mali – acesta din urmă fiind stat parte la convenție, ceea ce reprezintă o încălcare clară a obligațiilor sale. Deși nu au putut fi verificate, există informații despre folosirea lor de către Israel și SUA în Iran, de către Pakistan în Afganistan, de către forțele Houthi în Israel și de către Israel în Liban. Aceste acuzații, dacă se confirmă, ar arăta că interdicția internațională este tot mai des încălcată, iar civilii plătesc prețul.
Un alt aspect îngrijorător este producția de noi muniții cu dispersie. Dovezi au fost găsite în China, India, Israel, Myanmar, Coreea de Nord, Polonia, România, Rusia și Coreea de Sud. Mai mult, raportul sugerează că Statele Unite intenționează să înceapă producția de noi astfel de arme în viitorul apropiat. Această tendință contrazice spiritul convenției și ridică semne de întrebare cu privire la angajamentul marilor puteri de a proteja populațiile civile.
În decembrie 2025, Statele Unite și Rusia au votat, pentru prima dată de la introducerea sa, împotriva rezoluției anuale a Adunării Generale a ONU care promovează convenția. Acest vot comun, deși pentru motive diferite, trimite un semnal periculos: principalele puteri nucleare și militare ale lumii par să renunțe la eforturile de dezarmare umanitară. În timp ce Rusia este acuzată de utilizarea pe scară largă a acestor arme în Ucraina, SUA au furnizat, de asemenea, muniții cu dispersie Ucrainei, invocând necesitatea de a contracara superioritatea numerică a Rusiei. Această logică a „războiului total” ignoră consecințele pe termen lung asupra civililor.
Un alt factor care a agravat criza umanitară este reducerea asistenței externe americane anul trecut. Potrivit raportului, aceste tăieri au întrerupt operațiunile de deminare a resturilor de muniții cu dispersie, ceea ce a dus la moartea sau rănirea a cel puțin 117 persoane în 2025. Fără fonduri pentru curățarea terenurilor contaminate, comunitățile rămân expuse la pericole zilnice, iar agricultura, accesul la școli și la apă potabilă devin imposibile. Este o dovadă că deciziile politice luate la mii de kilometri distanță au consecințe directe și tragice asupra vieții oamenilor obișnuiți.
În concluzie, raportul din 2025 este un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internațională. Bilanțul de peste 1.000 de victime nu este doar o statistică rece, ci reprezintă mii de familii distruse, copii răniți pe viață și sate întregi transformate în capcane mortale. Convenția privind Munițiile cu Dispersie rămâne un instrument esențial, dar fără sprijinul marilor puteri și fără resurse adecvate pentru deminare, ea rămâne doar o hârtie. Este imperativ ca statele să respecte angajamentele asumate, să condamne utilizarea acestor arme oriunde ar avea loc și să finanțeze programele de curățare a terenurilor. Fiecare zi de întârziere înseamnă noi victime, noi tragedii. Iar umanitatea nu își poate permite să privească în altă parte.
De ce este important:
Acest raport evidențiază o criză umanitară gravă, adesea ignorată de mass-media internațională. Bombardamentele cu dispersie ucid și mutilează civili, inclusiv copii, la ani după încetarea conflictelor. Datele din 2025 arată că, în ciuda tratatului internațional, utilizarea și producția acestor arme continuă, iar marile puteri, inclusiv SUA și Rusia, subminează eforturile de dezarmare. Reducerile de finanțare pentru deminare agravează situația, lăsând comunități întregi expuse la pericole mortale. Este esențial ca opinia publică să fie informată și să exercite presiuni asupra guvernelor pentru a respecta convenția, a interzice aceste arme și a sprijini victimele. Fără acțiune, bilanțul tragic va continua să crească.
