Sondajele arată o egalitate perfectă, în interiorul marjei de eroare. Primul tur, din 4 octombrie, a pus pe Flávio Bolsonaro ușor în fața lui Lula, dar dinamicile s-au schimbat în ultimele zile. Mitingele au umplut piețele din São Paulo, Rio, Belo Horizonte, Brasília. Zece de mii de oameni, tineri și bătrâni, muncitori și antreprenori, au iesit pe stradă nu doar pentru a vota, ci pentru a-și apăra versiunea de viitor a Brasilei. Camila Sixel, 40 de ani, organizatoare de evenimente corporative din Rio, campaniează pentru Lula cu o urgență palpabilă: „Avem un nou sentiment de urgență. Mă face grija viitorul femeilor, lupta împotriva rasismului și a inegalității sociale, protejarea persoanelor vulnerabile.“ Cuvintele ei reflectă frica progresiștilor că o victorie a lui Flávio ar însemna un reculadem decenii în drepturile minorităților, în protecția mediului – Amazonia fiind deja sub presiune uriașă – și în independența instituțiilor.
Pe de altă parte, Marli Alves, 63 de ani, agent penitenciar din Rio, votantă a lui Bolsonaro, resumează argumentul securitar: „Securitatea e dezastru. Poți fi la un eveniment în aer liber și cineva te prăbușește de totul.“ Criminalitatea organizată, jocurile de noroc ilegale, miliciile care controlează cartierele întregi din Rio – sunt realități zilnice pentru milioane de brazilieni. Promisiunea lui Flávio Bolsonaro de a „da înapoi străzile cetățenilor ca să poată merge în siguranță“ resonă puternic într-o societate obosită de violență. El propune o politică de „mână dură“, inspirată, după cum susțin criticii, de modelul lui Nayib Bukele din El Salvador, dar și de retorica anti-sistem a lui Javier Milei din Argentina. Lula a atacat precis acest punct în singurul debat televizat: „Ați văzut cum stau lucrurile în Argentina și tot spuneți că Milei e modelul dumneavoastră?“ – o referire la programul de austeritate al argentinianului și la rata de sărăcie în creștere.
Economia este al doilea câmp de luptă major. Flávio Bolsonaro propune o reducere drastică a statului, privatizări masive, tăieri de cheltuieli publice pentru a stimula investițiile străine. Lula contraatacă cu bilanțul său: în primele două mandate (2003-2010), Brazilia a scos din sărăcie peste 30 de milioane de oameni, a devenit creditor net al FMI și a crescut economic cu rate chinezești. Dar economia de azi e altceva: inflație persistentă, datorie publică de aproape 80% din PIB, o monedă volatilă. Lula pariază pe o „neo-industrializare verde“, pe investiții în infrastructură și pe programe sociale extinse (Bolsa Família relansat), finanțate prin o reformă fiscală care să taxeze mai mult pe bogăți – o propunere blocată de un Congres dominat de centru-dreapta.
Umbra lui Jair Bolsonaro planează peste tot. Fostul președinte, 71 de ani, condamnat la 27 de ani de închisoare pentru complot împotriva statului democratic (decizie confirmată de Curtea Supremă în martie 2026), se află în arest preventiv la domiciliu. Fiul său a promis explicit: „Primul meu act ca președinte va fi grațierea lui“. Aceasta nu e doar o promisiune electorală; e o declarație de război împotriva sistemului judiciar care a condamnat patriarchal familiei. Aliatul strâns al lui Donald Trump (reîntrons în Casa Albă în ianuarie 2025), Jair Bolsonaro a transformat dreapta braziliană dintr-o forță fragmentată, moderată, într-un mișcare populistă, naționalistă, anti-globalistă, puternic evanghelică. O victorie a lui Flávio ar consolida această transformare și ar trimite un semnal clar în America Latină, unde conservatorii au câștigat teren în Argentina, El Salvador, Paraguay, Ecuador.
Dar lupta nu se joacă doar pe stradă sau în debate. În ultimele zile, proteste au izbucnit în fața sediului Meta din São Paulo. Campania lui Lula acuză platforma de a restricționa abuziv conținutul său politic, favorizând adversarul – o acuzație pe care Meta o respinge, vorbind de „probleme tehnice“. Consiliul de Supraveghere al Meta și un grup de experți ai ONU au exprimat îngrijorări cu privire la moderarea conținutului politic. Într-o cursă atât de strânsă, distorsiunile pe rețelele sociale, informațiile false, algoritmii care amplifică anumite mesaje pot decide rezultatul. Un sondaj publicat miercuri arată că 10% din alegători sunt încă nedecisi sau deschiși să-și schimbe opțiunea – un rezervor uriaș de voturi mobile în ultimele 48 de ore.
Prezența la vot va fi crucială. Votul e obligatoriu în Brazilia (pentru cei între 18 și 70 de ani), dar absenteismul a crescut în ultimele alegeri, mai ales printre tineri și săraci – baza electorală istorică a lui Lula. Dacă aceștia rămân acasă, dezamăgiți de promisiunile neîndeplinite sau de corupția percepută, Flávio Bolsonaro câștigă. Dacă mobilizarea progresiștilor, a sindicatelor, a mișcărilor sociale (MST, MTST, frontul evanghelic progresist) reușește să scoată la vot „poporul“, Lula are șanse.
Istoricul ne învață că Brazilia nu iartă ușor. Lula a câștigat în 2022 cu o diferență de doar 1,8 puncte procente (50,9% vs 49,1%) față de Jair Bolsonaro. Țara a fost pe muchia unui coup de stat pe 8 ianuarie 2023, când susținătorii lui Bolsonaro au invadat Palatul Planalto, Congresul și Curtea Supremă. Democrația a supraviețuit, dar rănile sunt deschise. Polarizarea nu e doar politică; e culturală, religioasă, geografică. Nordul și Nord-Estul (mai săraci, mai mult metis/negri) votează Lula. Sudul, Sud-Estul (mai bogăți, mai albi, mai evanghelici) votează Bolsonaro. Această fractură nu a dispărut; s-a adâncit.
Când urnele se vor închide seara de duminică, Brazilia nu va fi aceeași. Fie că Lula câștigă un al patrulea mandat (ultimul, spune el) și încearcă să leagă rănile, fie că Flávio Bolsonaro devine cel mai tânăr președinte al Brasilei și începe o epocă nouă de dereglare instituțională, țara va trebui să se confrunte cu demonii săi: inegalitatea extremă, rasismul structural, distrugerea Amazoniei, violența urbană, o clasă politică coruptă și o populație obosită, împărțită, dar încă capabilă de speranță.
Alegerea nu e între doi oameni. E între două concepții ale justiției, ale libertății, ale statului, ale națiunii. Și rezultatul, oricare ar fi, va defini Brazilia pentru următoarea generație.
De ce este important:
Această alergătură nu este doar o competiție electorală braziliană; este un barometru al democrației liberale în Sudul Global. O victorie a dinastiei Bolsonaro ar semnala consolidarea unui populism de dreapta autoritar, anti-instiutional, aliniat la o internațională conservatoare care refuză regurile jocului democratic. O revărsare a lui Lula, deși ar menține statul de drept, ar expune fragilitatea unui progresism care nu a reușit să rezolve problemele fundamentale ale inegalității și securității, riscând să alimenteze cinismul civici. Pentru România și UE, Brazilia rămâne un partener strategic esențial (comerț, mediu, geopolitică), iar stabilitatea sa democratică impactează direct interesele noastre. De asemenea, modul în care platformele digitale (Meta) gestionează conținutul politic într-o democrazie majoră sub presiune extreată creează un precedent global pentru reglementarea spațiului public online. Urmează să vedem dacă instituțiile braziliene – Curtea Supremă, Armata, Parlamentul – vor ține la urma votului popular, indiferent de câștigător. Istoria recentă (8 ianuarie 2023) ne avertizează că trecerea de la urnă la guvernare nu e automată.
