Forțele Democratice Aliate (ADF) desfășoară de ani de zile o campanie militară împotriva autorităților centrale de la Kinshasa și au jurat credință ISIS/ISIL, cunoscut și sub numele de ISIS-Africa Centrală, în 2019. „Civilii din estul RDC au suferit o brutalitate extinsă din partea luptătorilor ADF. Au fost uciși, răpiți și torturați într-o campanie de abuzuri dezumanizantă”, a declarat Agnès Callamard, secretarul general al Amnesty International. „Violența ADF contribuie la o criză umanitară în creștere... Aceste abuzuri constituie crime de război pe care lumea nu trebuie să continue să le ignore.”
ADF operează în principal în estul RDC, aproape de granița cu Uganda, și se află de ani de zile în conflict cu Forțele Armate ale Republicii Democrate Congo (FARDC) și cu misiunea ONU MONUSCO. Atacurile repetate ale ADF au dus la strămutări masive în anumite părți ale RDC și au limitat accesul populației la asistență medicală, hrană și educație. O rebeliune a Mișcării 23 Martie (M23), sprijinită de Rwanda, a înrăutățit situația civililor din regiune, iar ADF a profitat de atenția internațională și internă concentrată asupra acestor atacuri pentru a-și intensifica propriile operațiuni militare în estul RDC.
Amnesty a intervievat 71 de persoane, inclusiv supraviețuitori ai atacurilor ADF, precum și lucrători umanitari și ofițeri de poliție, ca parte a cercetărilor sale în provincia Nord-Kivu, estul RDC, unde violența este cea mai pronunțată. Într-un atac notoriu asupra satului Ntoyo din septembrie 2025, luptătorii ADF s-ar fi deghizat în doliu și au folosit ciocane, macete, arme de foc și topoare pentru a ucide peste 60 de persoane la o priveghere. Un alt atac, două luni mai târziu, în satul Byambwe, a ucis cel puțin 17 civili, iar patru saloane ale unui spital au fost incendiate. Un supraviețuitor a declarat pentru Amnesty că luptătorii „au tras în orice se mișca” la unitatea medicală administrată de biserică.
Amnesty a vorbit, de asemenea, cu cinci femei și două fete care au fost forțate să se căsătorească cu luptători ADF, intervievații indicând că membrilor grupului li se ofereau „soții” ca stimulent pentru a lupta împotriva guvernului. Sub amenințarea morții, victimele erau obligate să se convertească la islam și sufereau violențe sexuale și fizice, mai multe femei fiind forțate să asiste la uciderea altora care refuzaseră ordinele grupului. Amnesty a documentat 46 de cazuri de răpire, inclusiv ostatici ținuți pentru răscumpărare, care au suferit tortură, sclavie sexuală, muncă forțată sau au fost uciși. Unii au fost obligați să care poveri grele zile întregi, primind bătăi și puțină mâncare în timpul calvarului. „Ne-au învățat cum să ucidem cu arme și cu lame”, a spus o femeie care a scăpat după doi ani. „În junglă, trebuia să faci ce ți se spunea. Nu poți fi slab.”
Amnesty a cerut autorităților din RDC să facă mai mult pentru a proteja civilii și a îndemnat guvernul să colaboreze cu ONU și comunitățile locale pentru a îmbunătăți sistemele de avertizare timpurie și a răspunde rapid la orice atac. Martorii au spus că forțele de securitate au sosit uneori târziu la scenele atacurilor ADF sau deloc. Programele de pace și reintegrare sunt, de asemenea, esențiale pentru a ajuta supraviețuitorii și comunitățile să facă față traumei. „Guvernul congolez trebuie să ia măsuri mult mai puternice pentru a asigura protecția civililor”, a avertizat Callamard, spunând că ignorarea amenințării ADF va submina securitatea și drepturile omului în țară. „Comunitatea internațională trebuie să sprijine ferm statul congolez în îmbunătățirea eforturilor de protejare a civililor, asigurarea justiției și oferirea de sprijin pe termen lung și durabil victimelor și supraviețuitorilor.”
De ce este important:
Acest raport al Amnesty International scoate la lumină o criză umanitară gravă, adesea ignorată de comunitatea internațională. Brutalitatea extremă a ADF, inclusiv crimele de război și crimele împotriva umanității, necesită o reacție urgentă atât din partea guvernului congolez, cât și a organismelor internaționale. Fără acțiuni concrete, violența va continua să destabilizeze regiunea și să provoace suferințe inumane. Este esențial ca justiția să fie făcută și ca supraviețuitorii să primească sprijin pe termen lung.
