În contextul unei escaladări fără precedent a tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu, autoritățile iraniene au primit un contingent semnificativ de forțe paramilitare irakiene, într-o mișcare care transcende simplul gest umanitar și poartă o puternică încărcătură simbolică și strategică. Acest eveniment, denumit de mass-media locală „campanie de loialitate”, are loc în timp ce conflictul deschis cu Statele Unite și Israelul amenință să evolueze de la schimbul de lovituri aeriene și de rachete către o fază mult mai periculoasă, cea a invaziilor terestre.
Imaginile circulate intens pe rețelele de socializare și presele din ambele țări au surprins un convoi aparținând Hashd al-Shaabi, cunoscut și sub numele de Forțele de Mobilizare Populară (PMF), traversând granița. Această organizație, un umbrelă pentru numeroase facțiuni înarmate aliate cu Tehranul, a fost văzută intrând în Iran dinspre sudul Irakului. Convoiul, compus din zeci de pick-up-uri încărcate cu bunuri, dar și cu luptători în uniforme militare, unii purtând turbane clericale specifice clerului șiiț, a trimis un mesaj clar de solidaritate. Fluturând drapelul irakian alături de cel al Hezbollahului libanez, gruparea și-a afirmat apartenența la așa-numitul „axă a rezistenței”, o alianță militară condusă de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) din Iran.
Agenția de știri Fars, afiliată IRGC, a descris această deplasare ca fiind „primul convoi de ajutor umanitar din partea poporului irakian”, în timp ce canalul de televiziune de stat Al-Alam a detaliat că transportul include 70 de tone de alimente și provizii medicale. Totuși, semnificația acestui gest depășește aspectul material. Guvernul iranian a insistat repetat, încă de la începutul războiului acum o lună, că țara nu se confruntă cu o penurie de bunuri esențiale, ceea ce sugerează că ajutorul este mai degrabă o demonstrație politică și militară decât o necesitate logistică urgentă.
Traseul ales pentru acest convoi nu este deloc întâmplător, fiind încărcat de simbolism istoric. Plecând din Basra, forțele au traversat granița în provincia Khuzestan, intrând prin orașul Shalamcheh. Această localitate este un loc al memoriei dureroase pentru iranieni, fiind punctul de plecare al forțelor invadatoare irakiene în timpul războiului sângeros din anii 1980, inclusiv a atacurilor cu arme chimice letale. Faptul că astăzi, la decenii distanță după acel război devastator și în special după invazia americană a Irakului din anii 2000, forțe irakiene intră în Iran pentru a sprijini regimul islamic, marchează o răsturnare spectaculoasă a alianțelor regionale. Iranul a reușit să cultive relații strânse cu facțiunile înarmate din țara vecină, integrându-le în axa sa anti-americană și anti-israeliană.
Pe parcursul călătoriei, luptătorii PMF au fost filmați în orașe precum Abadan și Khorramshahr, unde au fost primiți cu entuziasm de grupuri locale, pe fundalul cântecelor religioase șiițe. Imamul rugii de vineri din zonă a fost surprins schimbând saluturi călduroase cu luptătorii și clericii, purtând el însuși o armă, un gest de sfidare și solidaritate în timp de război. PMF, care s-a integrat treptat în structurile armatei regulate irakiene, își asumă responsabilitatea pentru atacuri asupra intereselor americane din Irak și din afara acestuia, fiind ei înșiși ținta unor represalii.
În paralel cu aceste mișcări de solidaritate, speculațiile despre o posibilă utilizare a acestor forțe pentru reprimarea disidenței interne au reapărut. Deși nu există imagini verificate care să plaseze forțe irakiene pe străzile din Teheran, zvonurile persistă, alimentate de acuzațiile vechi conform cărora Tehranul folosește miliții aliate pentru a reprima protestele interne. În acest moment, forțele de securitate iraniene, inclusiv paramilitarii Basij, au organizat puncte de control puternic înarmate în marile orașe și au lansat o campanie de recrutare oficială a copiilor cu vârsta peste 12 ani pentru activități pe teren, într-o măsură disperată de apărare internă.
Pe plan extern, administrația americană și aliații săi israelieni par să pregătească terenul pentru o schimbare de regim. Președintele Donald Trump a declarat recent că regimul actual de la Teheran este pe cale de a fi înlocuit, sugerând că structurile de putere ale Republicii Islamice au fost decimate. Washingtonul a anunțat că pregătește incursiuni terestre pentru a prelua controlul unor insule strategice de pe țărmul sudic al Iranului, esențiale pentru procesarea petrolului și gazei, dar și pentru controlul Strâmtorii Ormuz, o arteră vitală pentru economia globală.
Mai mult, planurile de război includ utilizarea grupurilor kurde din Irak pentru a deschide un al doilea front intern în Iran. Totuși, potrivit unor surse citate de presa israeliană, logistica complicată, presiunile diplomatice și necesitatea unor garanții din partea luptătorilor kurzi au făcut ca acest plan să fie considerat momentan ne fezabil. Iranul a reacționat dur, bombardând cu drone și rachete balistice bazele kurde din nordul Irakului, avertizând că va distruge orice facilitate folosită pentru a ataca teritoriul său.
Războiul continuă să afecteze grav infrastructura și viața civilă. Avioanele americane și israeliene au lovit în această săptămână situri nucleare civile, fabrici de oțel și universități, provocând pene de electricitate în Teheran și zonele limitrofe. În acest peisaj de război total, intrarea milițiilor irakiene în Iran semnalează nu doar un gest de ajutor, ci o consolidare a fronturilor ideologice și militare care definesc noul conflict din Orientul Mijlociu.
Campanie de loialitate: Grupuri înarmate irakiene intră în Iran pe fondul discuțiilor americane despre un război terestru
