De la începutul ofensivei israeliene din octombrie 2023, peste 1,9 milioane de oameni – aproximativ 85% din populația Gazei – au fost forțați să își părăsească locuințele. Mulți s-au refugiat în tabere improvizate, în școli ale ONU sau pe străzi, în condiții de igienă precară și cu acces limitat la resurse de bază. Acum, odată cu venirea verii, căldura sufocantă transformă aceste adăposturi temporare în adevărate cuptoare.
„Nu avem curent electric de săptămâni întregi. Ventilatoarele nu funcționează, iar apa pe care o primim este sărată sau contaminată”, povestește Umm Ahmed, o mamă a cinci copii, care locuiește într-un cort de plastic lângă ruinele unei școli din Khan Younis. „Copiii mei plâng toată noaptea de căldură și de înțepăturile insectelor. Nu mai putem.”
Temperaturile au depășit frecvent 40 de grade Celsius în ultimele săptămâni, iar umiditatea ridicată din apropierea Mării Mediterane face ca aerul să fie aproape de nerespirat. Fără acces la electricitate – rețeaua electrică a Gazei fiind distrusă în mare parte de bombardamente –, oamenii nu pot folosi ventilatoare, aer condiționat sau chiar frigidere pentru a păstra alimentele. Apa potabilă, livrată sporadic de organizațiile umanitare, este insuficientă și adesea contaminată, ceea ce duce la boli diareice și deshidratare severă, în special în rândul copiilor și vârstnicilor.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat că valul de căldură exacerbează o criză umanitară deja catastrofală. „Condițiile din tabere sunt insalubre, iar căldura extremă crește riscul de boli transmise prin apă și de insolație”, a declarat un purtător de cuvânt al OMS. „Sistemul de sănătate din Gaza este colapsat; spitalele nu au combustibil pentru generatoare, iar personalul medical este epuizat.”
Pe lângă suferința fizică, există și o dimensiune psihologică devastatoare. Psihologii care lucrează în tabere raportează o creștere alarmantă a cazurilor de anxietate, depresie și tulburări de stres post-traumatic. „Căldura nu face decât să amplifice disperarea. Oamenii se simt prinși într-o capcană fără ieșire”, explică dr. Samir al-Haddad, medic voluntar la o clinică improvizată.
Familiile încearcă să se răcorească cum pot: stau la umbra unor prelate întinse peste bețe, se udă cu apă murdară sau se adăpostesc în timpul nopții pe acoperișurile clădirilor bombardate. Dar aceste soluții sunt departe de a fi sigure. Copiii se confruntă cu insolație, iar bătrânii cu probleme cardiace sunt cei mai vulnerabili.
„Am pierdut deja atât de mulți oameni din cauza războiului. Acum, căldura ucide încet, dar sigur”, spune Abu Jihad, un bărbat de 65 de ani care locuiește într-un cort lângă o fostă piață. „Nu avem bani să cumpărăm gheață, iar apa pe care o primim este caldă și sărată. Simt că nu mai am putere.”
Situația este agravată de blocada impusă de Israel, care limitează drastic intrarea de ajutoare umanitare, inclusiv a generatoarelor, panourilor solare și a echipamentelor de răcire. Organizațiile neguvernamentale acuză autoritățile israeliene că întârzie în mod deliberat livrările, ceea ce încalcă dreptul internațional umanitar.
„Este o încălcare clară a obligațiilor Israelului de a asigura bunuri esențiale pentru populația civilă”, a declarat un reprezentant al Consiliului Norvegian pentru Refugiați. „Fără acces la electricitate și apă curată, oamenii sunt condamnați la o moarte lentă.”
În ciuda apelurilor repetate ale ONU și ale altor organizații internaționale, comunitatea internațională nu a reușit să obțină o încetare a focului sau măcar o deschidere a coridoarelor umanitare. Statele Unite, principalul aliat al Israelului, continuă să blocheze rezoluțiile Consiliului de Securitate care cer încetarea ostilităților.
Pentru oamenii din tabere, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. „Nu știu cât vom mai rezista”, spune Umm Ahmed, în timp ce își șterge fruntea transpirată. „Cerul este albastru, soarele arde, dar inimile noastre sunt negre de durere. Vrem doar pace, vrem să ne întoarcem acasă, dar acasă nu mai există.”
Pe măsură ce vara avansează, temperaturile vor continua să crească, iar suferința din taberele de refugiați din Gaza se va adânci. Fără o intervenție internațională urgentă, mii de vieți sunt în pericol – nu din cauza bombelor, ci din cauza căldurii.
De ce este important:
Această criză evidențiază nu doar impactul devastator al conflictului armat asupra civililor, ci și modul în care schimbările climatice și condițiile meteorologice extreme pot transforma o situație deja critică într-o catastrofă umanitară. Lipsa accesului la electricitate, apă potabilă și asistență medicală în timpul unui val de căldură ucide încet, dar sigur, sute de oameni vulnerabili. Este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, care trebuie să acționeze urgent pentru a preveni o tragedie și mai mare. Fiecare zi de întârziere înseamnă mai multe vieți pierdute – nu din cauza războiului, ci din cauza indiferenței.
