Aceasta nu este o speculație, ci concluzia unui studiu riguros, publicat în revista Nature Health, realizat de o echipă de la Imperial College London. Cercetătorii au modelat decesele legate de căldură pentru diferite grupuri de vârstă în 854 de orașe europene, parcurgând valurile de căldură repetate din iunie, iulie și august. Rezultatele sunt un avertisment brută: acest vară a fost cu 71% mai mortal decât cel din 2022, care deținea recordul anterior cu 29.480 de decese.
Dar aici intervine o realitate încă mai sinistroasă: aceste numere sunt, cel mai probabil, o subestimare uriașă. Studiul nu include valul de căldură mortal din mai, nici decesele din zonele rurale și mici localități, acoperind doar aproximativ 40% din populația europeană. Dacă extrapolăm, bilanțul real al caniculei ar putea fi considerabil mai greu.
O săptămână neagră: 17 iunie – 1 iulie
Aproape o treime din totalul deceselor s-a concentrat într-o singură fereastră de timp terifiantă: perioada 17 iunie – 1 iulie. Atunci, termometrele au indicat temperaturi cu 5,3 grade Celsius (9,5 Fahrenheit) peste norma sezonieră. În unele colțuri ale continentului, aberația a fost chiar de 12 grade Celsius (21,6 Fahrenheit). "Multe din infrastructurile noastre din Vestul și Nordul Europei pur și simplu nu sunt proiectate să suporte astfel de temperaturi", explică Clair Barnes, climatologul care a condus studiul. "Casele noastre, spitalele, transporturile – totul a fost gândit pentru un climat care nu mai există."
Italia, Franța, Spania, Germania: pe primul loc în topul morții
Italia, Franța, Spania și Germania au plătit tributul cel mai greu. Dar dacă ne uităm la datele pe termen lung, de la 2000 până în prezent, este Roma care deține recordul neenviat de decese legate de căldură printre capitalele europene. Nu e o coincidență. Europa este continentul care se încălzește cel mai repede – 2,5 grade Celsius deasupra nivelurilor preindustriale. Arcticul se încălzește și mai repede, dar nu e un continent.
"Parce că două grade și jumătate par puțin", spune Barnes, încercând să facă simțită abstractia cifrelor. "Dar pentru o persoană vârstnică, pentru cineva cu probleme cardiace, acea diferență mică de două grade și jumătate e cea care transformă o zi incomodă într-o moartă certă. E pragul dintre viață și moarte."
Nu doar bătrâneții mor
Majoritatea victimelor – peste jumătate – aveau 85 de ani sau mai mulți. Dar canicula nu a selectat doar pe vârstnici. Mai mult de 800 de oameni între 20 și 44 de ani au murit din cauza căldurii. Muncitori de șantier, livratori, sportivi amatori, oameni care nu au avut luxul să stea la climatizare. Garyfallos Konstantinoudis, biostatisticianul care a co-semnat lucrarea, subliniază acest detaliu adesea ignorat: căldura ucide și forța de muncă tânără.
Știința care numără morții invizibili
Cum știu ei că 32.619 de decese sunt "vina" schimbărilor climatice? Au folosit o metodă acceptată internațional: au rulat simulări pe calculator pentru o lume fără încălzire antropogenică și au comparat rezultatele cu realitatea acestui vară. Diferența e contribuția noastră. De asemenea, au folosit modele statistice complexe pentru a estima numărul de bază de 50.000 de decese, deoarece certificatele de deces rar menționează "canicula" ca cauză. Se scrie "infarct", "insuficiență respiratorie", "AVC". Căldura e complicitul tăcut.
Dr. Howard Frumkin, fost director al Centrului Național pentru Sănătate Mediului din SUA, care nu a participat la studiu, validează abordarea: "Verele devin mai calde, iar instrumentele noastre analitice pentru a atribui decesele căldurii devin mai precise. Împreună, aceste două tendințe produc numere tot mai mari și tot mai corecte."
O tendință accelerată
Datele arată o escaladă clară: în anii 2000, aproximativ 45% din decesele legate de căldură erau atribuibile încălzirii globale. Astăzi, procentul a ajuns la 65%. Nu e o linie dreaptă, e o curbă exponențială. Fiecare tonă de CO2 emisă astăzi semnează actele de deces ale verilor viitori.
Cercetătorii au validat modelele lor comparându-le cu estimările în timp real ale agențiilor de sănătate publică din diverse țări. De cele mai multe ori, numerele s-au potrivit. Pentru valurile de căldură din mai și iunie din Marea Britanie, modelul a prezis 2.700 de decese în exces, iar agenția britanică de statistică a confirmat cifre comparabile.
Ce urmează?
Acest studiu nu e doar o obituarie a verii trecute. E o prognostică. Fără adaptare radicală – îngrășirea urbană, sisteme de alertă precoce, izolare termică a blocurilor, protecția muncitorilor la aer liber – și fără decarbonizare rapidă, bilanțul anului viitor va fi încă mai greu. Europa se transformă într-un continent tropical fără infrastructură tropicală. Și plătim cu vieți.
De ce este important:
Acest articol nu relatează doar o statistică, ci evidențiază o criză umanitară în plină desfășurare, causată direct de activitatea umană. Demonstrează că schimbările climatice nu sunt o problemă a viitorului sau a ursilor albastri, ci o realitate care ucide zeci de mii de europeni acum, în orașele noastre, pe străzile noastre. Înțelegerea mecanismului de atribuire (diferența dintre o lume cu și fără încălzire antropogenică) este esențială pentru politicile publice: justifică investițiile masive în adaptare (clinici mobile, izolare, spații verzi) și, fundamental, urgența reducerii emisiilor. Ignorarea acestor date condamnă la moarte generațiile viitoare și cele mai vulnerabile din prezent.
