Stawpert, căruia îi este atribuită reprezentarea aproximativ 80 % din flota mondială de nave marchizate, a calificat capturile de „o afrontare față de libertatea de navigație așa cum este sancționată în dreptul internațional”. El a explicat că aceste nave nu transportă arme sau materiale periculoase, ci doar bunuri comerciale obișnuite, iar capturarea lor pentru a punctua un punct politic este o abuz de putere. „Toți acești oameni fac este să transporte comert. Și chiar nu putem permite o situație în care navele sunt prinsă ultimately pentru scopuri politice, doar pentru a demonstra un punct politic”, a declarat Stawpert, adăugând că marinarilor li se owează respect și protecție, nu amenințare sau aprindere.
Un punct esențial al criticării lui Stawpert a fost referirea la declarația Iranului privind introducerea unui tribut pentru trecerea prin Străta Hormuz. El a afirmat că această idee „nu are niciun fundament în dreptul internațional” și ar putea crea un precedent periculos: „Dacă puteți face asta în Străta Hormuz, de ce nu puteți face la Străta Gibraltar, sau la Străta Malacca?”. Această comparație subliniază riscul de fragmentare a rutelor maritimes globale prin introducerea de taxe unilaterale sau restricții arbitrare, ceea ce ar destabiliza complet sistemul de transport maritim internațional, bazat pe principiul trecutei nevinovate (innocent passage) conform Convenției ONU privind dreptul măririi (UNCLOS).
De asemenea, Stawpert a criticat blocajul naval impus de Statele Unite la porturile iraniene, descriind-l ca o măsură care adaugă incertitudine suplimentară companiilor de navigație, deja afectate de închiderea efectivă a străzii de către Iran. El a declarat: „Nu știm ce condiții sunt în vigoare. Nu știm ce sunt criterii reale de țintire ale Iranului”. În acest context, a avertizat că acțiunea SUA, prin blocajul naval, efectuează în esență același tip de interferență unilaterală pe care o acuză pe Iran – o situație în care două state impun restrictii navigaționale în afara oricui cadru juridic clar, creând un mediu de haos și periclu pentru marinarilor.
În ultimele săptămâni, ambele părți au confirmat capturarea a câte două nave comerciale. Statele Unite au anunțat interceptarea navei Majestic X, suspectată de transport de petrol sancționat în Oceanul Indian, precum și a navei Tifani. De partea sa, Iran a anunțat capturarea navei MSC Francesca (batând pana panamaneană) și a Epaminondas (batând pana grecească), acuziindu-le de „funcționare fără permisiunile necesare și manipolarea sistemelor de navigare”. Autoritățile filipine au confirmat că 15 marinai filipini erau la bordul acestor două nave, iar autoritățile montenegre au declarat că patru marinai montenegri de pe MSC Francesca sunt „bine”. Deși autoritățile iraniene au asigurat că echipajele sunt „nevrăzate și sigure”, Stawpert a precizat că, chiar și dacă nu există dovezi de maltractare, detinerea lor este inacceptabilă: „Chiar și așa, nu este punctul. Punctul este că nu ar trebui să fie în custodie în primul rând”.
Stawpert a exprimat și grija privind situația a circa 20.000 de marinai rămâni blocati în Golfo Persic din cauza închiderii efective a Străzii Hormuz. El a descris starea lor ca fiind comparabilă cu „aresztul domiciliar”, avertizând că încărcația psihologică începe să se manifeste după șapte săptămâni de incertitudine și restricție. „Bunăstarea lor este, de asemenea, o prioritate pentru noi”, a declarat, adăugând că efectele pe termen lung ale acestui stres pot include anxietate, depresie și deteriorarea sănătății mentale.
Consecințele economice ale blocării străzii sunt deja vizibile: Străta Hormuz, care de obicei transporte aproximativ unu cinci din furnizorile mondiale de petrol și gaz natural, a vazut o drastică reducere a traficului. În ultimele 24 de ore, doar cinci nave au trecut prin stradă, în comparație cu o medie de 129 de tranzacții pe zi înainte de începutul conflictului, conform datelor ONU-Comert și Dezvoltare. Această reducere a contribuit la ridicarea prețurilor petrolului peste 106 de dolari pe baril și a forțat numeroase guvernări să adopte măsuri de economie de energie de urgență.
În concluzie, Camerea Internațională de Navigație nu doar condamnă capturile, ci apelează la revenirea imediată la respectarea principiilor dreptului internațional maritim. Eliberarea echipajelor, încetarea acțiunilor unilaterale de blocaj și tribut, precum și revenirea la tranzit liber și sigur prin Străta Hormuz sunt pași esențiali pentru a preveni o escaladă suplimentară și pentru a proteja cei care, de fapt, nu fac altceva decât să-și îndeplinească muncă: transportul bunurilor care țin în viață economiile globale.
De ce este important:
Această situație nu este doar un incident regional, ci o probă critică a rezistenței sistemului de ordine maritimă globală. Străta Hormuz este una dintre cele mai importante artere ale comerțului mondial, și orice destabilizare a ei are efecte în cască asupra prețurilor energiei, siguranței alimentare și stabilității economice a țărilor dependente de importurile de energie. De asemenea, tratamentul marinarilor – cei care asigură fluxul bunurilor prin oceane – reflectă nivelul de respect al statelor pentru dretele omului și pentru principii umanitare, chiar și în timpul conflictelor. Dacă marile puteri pot să-și impună voința prin detinerea arbitrară a navelor comerciale, atunci niciun ruter maritim nu mai este sigur, și principiul libertății de navigație – un fundament al globalizării – devine vulnerabil. Apelul Camerei Internaționale de Navigație nu este doar umanitar, ci este și un apel la păstrarea integrității unui sistem care a permis lumii să se dezvolte prin comerț pacific și cooperare.
