Într-o postare pe Truth Social, Trump a sugerat că un cadru de înțelegere este aproape, dar Scheers avertizează că aceasta nu trebuie interpretată ca un acord finalizat. „Există diferențe majore între declarațiile politice și acordurile acționabile”, explică el, subliniind disputele legate de sancțiuni, îmbogățirea nucleară și activele înghețate ale Iranului, estimate la 120 de miliarde de dolari.
Contextul acestor negocieri este complex. De la retragerea SUA din acordul nuclear JCPOA în 2018, relațiile dintre cele două țări au fost marcate de tensiuni extreme. Trump a impus sancțiuni dure, iar Iranul a răspuns prin creșterea nivelului de îmbogățire a uraniului. Acum, administrația Trump pare să caute o soluție diplomatică, dar întrebarea rămâne: cât de realistă este această abordare?
Scheers subliniază că Iranul are propriile sale linii roșii. „Teheranul nu va accepta niciodată o cerere de dezarmare nucleară completă fără garanții solide de securitate și ridicarea tuturor sancțiunilor”, spune el. În plus, activele înghețate – bani iranieni blocați în bănci străine – reprezintă un punct sensibil. Iranul vrea acces la aceste fonduri pentru a-și stabiliza economia, dar SUA le consideră o pârghie de negociere.
Un alt obstacol major este lipsa de încredere. Ambele părți au acuzat-o pe cealaltă de încălcarea acordurilor anterioare. De exemplu, Iranul susține că SUA au încălcat JCPOA prin retragerea unilaterală, în timp ce Washingtonul acuză Teheranul că a sprijinit grupări militante în Orientul Mijlociu. Fără un mecanism de verificare robust, orice acord riscă să fie fragil.
Analistul mai atrage atenția asupra factorilor interni. În Iran, alegerile prezidențiale din 2025 ar putea schimba dinamica. Un președinte mai moderat ar putea fi mai deschis la negocieri, dar unul conservator ar putea respinge orice compromis. În SUA, Trump se confruntă cu presiuni din partea republicanilor care doresc o linie dură împotriva Iranului.
Pe scena internațională, aliații europeni și Rusia joacă un rol crucial. Europa a încercat să mențină JCPOA în viață, dar fără SUA, eforturile au fost limitate. Rusia, deși sancționată, ar putea acționa ca mediator, dar interesele sale proprii complică lucrurile.
În ciuda scepticismului, Scheers recunoaște că un cadru de înțelegere nu este imposibil. „Dacă ambele părți sunt dispuse să facă concesii, un acord limitat – de exemplu, înghețarea îmbogățirii în schimbul relaxării unor sancțiuni – ar putea fi fezabil”, spune el. Totuși, avertizează că „fereastra de oportunitate este îngustă și se poate închide rapid”.
În concluzie, cadrul propus de Trump pentru Iran este mai degrabă un exercițiu de imagine decât un plan concret. Realitatea pe teren arată că diferențele sunt încă uriașe, iar încrederea este aproape inexistentă. Rămâne de văzut dacă întâlnirea din Sala de Situații va produce ceva substanțial sau doar o altă declarație grandilocventă.
De ce este important:
Acest subiect este crucial deoarece un acord cu Iranul ar putea remodela securitatea în Orientul Mijlociu, influența prețurile petrolului și reduce riscul unui conflict armat. În același timp, eșecul negocierilor ar putea duce la o escaladare periculoasă, inclusiv la o cursă a înarmării nucleare în regiune. Înțelegerea dinamicii dintre SUA și Iran este esențială pentru oricine urmărește politica globală.
