Ce a fost acordul nuclear iranian pe care Trump l-a abandonat în căutarea de „termeni mai buni»?

Acordul nuclear iranian, cunoscut oficial sub numele de Planul Global de Acțiune Conjuntă (JCPOA), a fost semnat pe 14 iulie 2015 între Iran și șase puteri majore – Statele Unite, Regatul Unit, Franța, Germania, Rusia și China – împreună cu Uniunea Europeană. Acordul a fost rezultatul a aproximativ două ani de negocii intensive, implicând sute de specialiști din domenii tehnice și juridice, inclusiv experți americani. Sub termenii JCPOA, Iran a convenit să limiteze semnificativ programul său nuclear în schimbul relaxării sancțiunilor internaționale care îi aveau un impact devastator asupra economiei. Mai precis, Iran a acceptat să reducă stocul său de uran enrichat la sub 300 de kilograme (aproximativ 660 de lire), reprezentând o scădere de circa 98 procent față de nivelele anterioare, și să limiteze nivelul de enrichire al uranului la 3,67 procent – mult sub pragul de 90 procent necesar pentru producerea de arme nucleare, dar suficient pentru utilizări civile, cum ar fi producerea de energie electrică în centralele nucleare. De asemenea, numărul de centrifuguri utilizate pentru enrichirea uranului a fost redus de la aproximativ 20.000 la un maxim de 6.104, iar aceste mașini au fost restricționate la modelele mai vechi și concentrate în doar două facilități supravegheate internațional. Centrifugile sunt dispozitive care rotește la viteze ridicate pentru a izola izotopul uran-235, mai dens și potențial utilizabil în armamentul nuclear; procesul de enrichire este esențial pentru producerea de combustibil nuclear, dar și pentru materiale fissionabile. JCPOA a inclus și reconfigurarea reactorului de apă greă de la Arak, astfel încât să nu mai poată produce plutoniu – un alt material fissibil utilizabil în arme nucleare – și a instaurat unul dintre cele mai rigurose regimuri de inspeție internaționale, administrate de Agenția Internațională pentru Energie Atomica (IAEA). IAEA a verificat repetat că Iran respecta termenii acordului, inclusiv și după ce Statele Unite l-au abandonat unilateral în 2018. În schimbul acestor concesii, Iran a beneficiat de relaxarea sancțiunilor economice și financiare: miliarde de dolari în active blocate au fost eliberate, restricțiile privind exportul de petrol au fost ameliorate, și accesul la sistemul bancar internațional a fost restituit. Aceste măsuri au permis unei recuperări parțiale a economiei iraniană, care suferă de ani de izolare. Totuși, în mai 2018, președintele american Donald Trump a anunțat retragerea Statelor Unite din JCPOA, caracterizând acordul drept „cel mai rău deal niciodată” și accusând Iran de neîmplinire a spiritului acordului, deși IAEA a confirmat continuă respectare a obligațiilor. Trump a relansat apoi o politică de „presiune maximă”, reintroducând și extinzând sancțiunile dure împotriva Iranului, tinteind în special exportul de petrol, sectorul naval, sistemul bancar și alte industrii cheie. Scopul declarat era de a forța Iranul la negocierea unui nou acord, mai strict, care să includă și restricții privind programul balistic iranian și susținerea grupelor armate regionale, precum Hezbollah din Liban, Huții din Yemen și diverse milice din Irak – colectiv denumite „axa rezistenței” iraniană. Trump a declarat repetat că negocieriile viitoare vor produce un acord „mult mai bun” decât JCPOA, deși nu a precizat clar ce ar însemna acest lucru în practică. În timp ce negocieriile erau blocate sau incertaine, ranging de la o posibilă rundă de conversații în Islamabad la tensiunile militare în Straitul Hormuz, Iran a început, în miijlocul lui 2019, să încălzească gradualmente limitele JCPOA, depășind ceilalți stocuri de uran enrichat și nivelurile de enrichire. În noiembrie 2024, Iran a anunțat intenția de a activa „centrifugi noi și avansate”, iar IAEA a confirmat planul de a instala peste 6.000 de centrifugi noi pentru enrichirea uranului. În decembrie 2024, IAEA a raportat că Iran enricha uranul la o puritate de 60 procent – aproape de pragul de 90 procent necesar pentru arme nucleare – iar în 2025 a estimat existența a 440 de kilograme de uran enrichat la 60 procent. Deși acest nivel nu este încă de armă, reprezintă o etapă critică, deoarece uranul la 60 procent poate fi enrichit mult mai rapid la 90 procent decât de la nivelele naturale. Statele Unite și Israel au exercitat presiune pentru ca Iranul să renunțe complet la orice enrichire de uran și să elimine stocul de 60 procent, iar Teheran a insistat că programul său nuclear este exclusiv civil, menționând că este semnat al Tratatului de Nonproliferare a Armelor Nucleare (TNP) din 1970. În martie 2025, directora Națională a Informațiilor a Statele Unite, Tulsi Gabbard, a declarat davanti Congresului că SUA continuă să evaluateze că Iran nu construiește o armă nucleară. Totuși, tensiunile au crescut, iar în februarie 2025 a început un conflict militar între o coaliție SUA-Israel și Iran, inclusiv atacuri contre instalații nucleare iraniene precum cele de la Natanz, Isfahan, Arak și Bushehr. În timpul acestui război de 12 zile din iunie 2024, au fost distruse site-uri nucleare și au murit peste 1.000 de persoane. Experții, inclusiv Andreas Kreig de la King’s College Londra, avertizează că retragerea din JCPOA a dus la o deteriorare a situației globale, iar orice acord viitor va fi mai greu de negociat datorită încrederii deteriorate și a consolidării puterii corpului al Gardului Revoluțional Islamic (IRGC), care controlează acum aspecte cheie ale economiei, politicii și strategiei militare iraniene, inclusiv accesul la Straitul Hormuz. Kreig concludează că, chiar și dacă se ajunge la un nou compromis, lumea va fi mai răzoasă decât dacă Trump l-așa păsat pe JCPOA, datorită escaladei militare, pierderii de încredere și consolidării unui regim iranian mai intransigent și mai puțin disponibil la compromis.