Ce le scapă apărătorilor rețelei Flock: compromisul dintre securitate și libertăți civile

Pe măsură ce tot mai multe orașe americane își reconsideră utilizarea tehnologiei de supraveghere, o întrebare devine tot mai presantă: cum au modelat alegerile de design ale companiei Flock echilibrul dintre rezolvarea infracțiunilor și protejarea libertăților civile? Flock, gigantul tehnologiei polițienești cunoscut pentru rețeaua sa de aproximativ 120.000 de cititoare automate de plăcuțe de înmatriculare din SUA, a anunțat recent câteva modificări ale platformei sale. Aceste actualizări sunt menite să împiedice ofițerii să folosească platforma în scopuri ilegale sau nelegitime, inclusiv hărțuirea. The Washington Post a identificat recent 50 de cazuri în care ofițerii au folosit greșit sistemele Flock și ale concurenților săi, adesea pentru a hărțui femei. O femeie din Wisconsin a susținut că fostul ei iubit polițist a căutat mașina ei de 179 de ori. O altă femeie era hărțuită de șeful poliției, fără să aibă cui să raporteze. Flock a răspuns cu practici menite să asigure că ofițerii au un motiv întemeiat pentru fiecare căutare, cum ar fi utilizarea unui software care semnalează căutările anormale și obligarea celor care caută să introducă un număr de caz penal. Cu toate acestea, modificările vin cu mari portițe de scăpare. De exemplu, ofițerii pot introduce numere de caz false, la fel cum au mințit pentru a ocoli alte măsuri de siguranță Flock. Politicile nu abordează nici preocupările mai largi ale grupurilor pentru libertăți civile și confidențialitate, care susțin că Flock transformă ceea ce a fost vândut ca un instrument de combatere a infracțiunilor într-o rețea de supraveghere în masă. Aceste critici au dus la o reacție tot mai mare, unele orașe anulând contracte, iar unele state încercând să adopte legi care să limiteze sau să interzică complet cititoarele de plăcuțe. În acest context, au apărut recent mai multe argumente în apărarea Flock: dacă aceste camere ajută la rezolvarea infracțiunilor, care e problema? Într-o zi bună, ar putea ajuta la prinderea unui răpitor, iar dacă nu, doar fac poze cu mașina mea, pe care nimeni nu se va deranja să le privească. Lăsând la o parte întrebarea fără răspuns despre măsura în care sistemele Flock chiar rezolvă sau previn infracțiuni, toate acestea sar peste o întrebare mult mai importantă: ce fel de sistem de combatere a infracțiunilor a ales Flock să construiască? Rețeaua sa funcționează așa cum funcționează datorită unei serii de decizii despre ce informații să colecteze, cine poate să le caute, cât timp să le păstreze și cât de larg să le partajeze. Aceste decizii stabilesc termenii compromisului dintre securitate și libertăți civile. A crede că tehnologia ar trebui să joace un rol în rezolvarea infracțiunilor nu înseamnă a accepta orbește termenii acestui compromis. Luați, de exemplu, noua cerință ca ofițerii să introducă un număr de caz înainte de a efectua o căutare pe platforma Flock. Aceasta este menită să asigure că căutările au un scop legitim. Dar Flock a confirmat pentru MIT Technology Review că nu verifică aceste numere de caz, deci un ofițer poate introduce pur și simplu unul fals. Ne putem imagina un sistem care ar cere numere de caz care să se potrivească cu evidențele departamentului de poliție – o integrare mai intruzivă, poate, dar și o măsură de siguranță mult mai puternică, care ar lăsa o pistă de audit mai utilă. Sau ce ziceți de găsirea persoanelor răpite sau dispărute, cazul de utilizare pe care Flock îl citează cel mai des? Eforturile de rezolvare a acestor infracțiuni ar beneficia enorm de pe urma rețelei naționale de camere a Flock. Dar dacă americanii vor ca ofițerii să acceseze această rețea doar în acest scop, am putea proiecta-o astfel: căutările legate de o alertă Amber activă sau de o urgență similară ar putea accesa cantități mai mari de date din orașele învecinate. Asta ar păstra valoarea rețelei în situații de urgență, fără a obliga oamenii să accepte supravegherea în masă. În cele din urmă, există întrebarea cât de multe date colectează Flock și cât timp sunt păstrate. Flock funcționează în principal ca o rețea națională: poliția dintr-un oraș sau stat poate căuta date colectate în altul, iar agențiile pot păstra aceste date luni sau ani. Totuși, Flock însăși spune că 90% dintre căutări au loc într-o săptămână de la un incident. Asta sugerează un alt posibil compromis: păstrați și partajați datele doar atât de larg și atât timp cât sunt cu adevărat utile pentru rezolvarea infracțiunilor. (Compania și-a schimbat recent timpul de retenție recomandat la șapte zile, dar în realitate agențiile pot păstra datele cât vor.) Pe scurt, Flock ar putea proiecta supravegherea sa mult mai restrâns. Dacă ar face-o, unii dintre criticii companiei s-ar putea să nu înceteze. Chad Marlow, consilier principal pentru politici la ACLU, mi-a spus pe jumătate în glumă că cel mai acceptabil contract Flock după standardele sale este „unul care nu este niciodată semnat” și a subliniat că cea mai bună modalitate de a stabili limite pentru supraveghere nu este cu noi linii directoare Flock, ci cu noi legi. (CEO-ul Flock, Garrett Langley, la rândul său, a spus că „probabil va avea întotdeauna o viziune diferită de cea a ACLU”.) Și restrângerea domeniului de aplicare a tehnologiei sale ar amenința întreaga propunere a companiei către departamentele de poliție. Cititoarele de plăcuțe de înmatriculare există încă din anii 1990, folosite pentru taxe de drum și amenzi. Modelul de afaceri al Flock – și recenta evaluare de 8 miliarde de dolari – se bazează pe valorificarea camerelor sale într-o rețea masivă care colectează cantități bogate de date și oferă departamentelor de poliție o modalitate modernizată de a înțelege nu doar propriile date, ci și pe ale altora. Mâna Flock ar putea fi forțată în curând. Orașe au anulat contracte cu compania. Unele au apelat la concurenți, altele își iau o pauză, în timp ce locuitorii se gândesc cum vor să fie folosită această tehnologie și scriu noi reguli pe care poliția să le respecte. Rezultatul ar putea fi că comunitățile își stabilesc propriile compromisuri despre cum poate fi folosită tehnologia pentru a rezolva infracțiuni și cât de multă supraveghere ar trebui să accepte oamenii pentru ca acest lucru să se întâmple. În timp ce dezbaterea continuă, un lucru este clar: Flock nu este doar un instrument neutru de aplicare a legii. Este o arhitectură de supraveghere construită pe alegeri specifice, iar aceste alegeri au consecințe profunde asupra vieții private și libertăților civile. În loc să acceptăm tacit aceste alegeri, ar trebui să le examinăm critic și să cerem un design care să echilibreze mai bine nevoia de securitate cu dreptul la intimitate. Doar așa putem construi un sistem de justiție penală care să servească cu adevărat publicul, nu doar interesele unei companii.### De ce este important:Această analiză evidențiază un moment crucial în dezbaterea despre supravegherea tehnologică în poliție. Flock, un lider în domeniu, își ajustează politicile ca răspuns la abuzuri, dar modificările sunt superficiale și lasă portițe majore. Înțelegerea modului în care designul tehnologic modelează compromisul dintre securitate și libertăți civile este esențială pentru cetățeni, legiuitori și jurnaliști. Fără o examinare critică, riscăm să acceptăm o supraveghere în masă care erodează drepturile fundamentale, fără a oferi beneficii reale în combaterea criminalității. Acest articol oferă perspective asupra alternativelor posibile și subliniază necesitatea unor legi clare care să protejeze confidențialitatea, nu doar linii directoare corporative. Este un apel la acțiune pentru ca comunitățile să își asume controlul asupra modului în care tehnologia este folosită în numele lor.