Băncile, cumpărătorii de petrol, rafinăriile, companiile de transport maritim, registrele navale, porturile, aeroporturile, casele de schimb valutar, firmele de fațadă și chiar guvernele care facilitează comerțul cu Iranul ar putea fi expuse sancțiunilor secundare impuse de Washington. Într-o postare pe rețelele sociale de luni, Trump a susținut că Iranul este „în colaps complet”. Țara se află sub o campanie de „presiune maximă” din partea SUA încă din primul mandat al lui Trump, în 2018, după retragerea unilaterală a Americii din acordul nuclear semnat cu trei ani înainte între Iran și marile puteri. Acordul ridicase sancțiunile ONU impuse Iranului în schimbul unor limitări verificate ale programului nuclear.
Iranul a răspuns pedepselor economice cu un sistem complex de eludare a sancțiunilor: o flotă de tancuri fantomă, transferuri de petrol de la navă la navă, firme de paravan, mecanisme alternative de plată și barter. Blocada navală impusă de armata americană a oprit fizic majoritatea navelor legate de Iran să tranziteze prin porturile din sud. Comandamentul Central al SUA a anunțat duminică că forțele sale au redirecționat 70 de nave comerciale, au dezactivat trei și au urcat la bordul a două, ca parte a blocadei, care ar putea dura la nesfârșit. Dar granițele terestre extinse ale Iranului, căile ferate și accesul la Marea Caspică în nord îi oferă Teheranului mai multă libertate de mișcare.
Umud Shokri, strateg energetic și cercetător senior la Universitatea George Mason, spune că Iranul a devenit acum destul de priceput în găsirea de căi de a ocoli sancțiunile americane. „Iranul a învățat să supraviețuiască sub presiune, deși supraviețuirea nu înseamnă că evită daunele economice”, a declarat el pentru Al Jazeera. Rialul iranian a continuat să scadă luni la un nou minim istoric, atingând un curs de 2,03 milioane de riali pentru un dolar american pe piața liberă din Teheran, pe măsură ce puterea de cumpărare a iranienilor se erodează.
Comandanții militari de rang înalt din Iran rămân sfidători și chiar au indicat o abordare mai agresivă pentru a descuraja SUA să impună mai multe sancțiuni. Mohsen Rezaei, noul secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a avertizat țările care sprijină noile măsuri economice americane că vor fi considerate inamici ai Teheranului. „Dacă războiul economic continuă, nici o picătură de petrol nu va fi exportată, nici prin Strâmtoarea Hormuz, nici din orice alt loc din Golful Persic”, a spus el duminică. Rezaei este considerat parte a „vechii gărzi” a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), care a consolidat puterea în jurul noului Lider Suprem, Mojtaba Khamenei.
Șeful armatei, Amir Hatami, a declarat luni în fața unor comandanți că forțele sunt pregătite să „lupte pentru 10-20 de generații” dacă este necesar. „Singura cale este să facem [SUA] să înțeleagă prin limbajul forței că nu pot face ceea ce intenționează” în Iran și în Strâmtoarea Hormuz, a spus el. Autoritatea pentru Strâmtoarea Persică, înființată de autoritățile militare pentru a controla Strâmtoarea Hormuz, și-a listat propriile acțiuni planificate împotriva navelor din această cale vitală. Dar președintele Masoud Pezeshkian a spus că este mai bine să se încheie războiul cu SUA acum, dintr-o poziție de forță.
Alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul conflictului asupra situației economice a Iranului. Un alt semn al problemelor economice este penele de curent care afectează în mod regulat orașele din această țară bogată în resurse, precum și o serie de măsuri de austeritate planificate de guvern. În ultimii ani, Iranul a crescut comerțul cu China, Rusia și alte țări. A folosit monede locale, barter, intermediari și reduceri pentru a ocoli sancțiunile. Teheranul a extins și comerțul regional terestru prin Irak, Turcia, Pakistan, Caucaz și Asia Centrală. Dar aceste măsuri nu au reușit să compenseze pierderile Iranului din veniturile petroliere, de unde și șocurile interne repetate.
Shokri a spus că China este, de departe, cea mai importantă linie de salvare economică a Teheranului, datorită cererii sale masive de petrol iranian. Acest lucru a oferit Teheranului un anumit grad de protecție, dar chiar și China are limitele sale. „Beijingul poate să se opună politic sancțiunilor americane, dar marile bănci chineze și companiile expuse global evită în continuare tranzacțiile care ar putea amenința accesul lor la sistemul financiar american”, a spus Shokri. „Rafinăriile mai mici și firmele mai puțin expuse internațional sunt de obicei mai dispuse să își asume acest risc.” Ministerul de Externe al Chinei a declarat luni că sancțiunile și presiunea vor escalada tensiunile, nu vor rezolva conflictul.
Shokri a adăugat că țările din Asia Centrală și Azerbaidjan pot ajuta Iranul să diversifice rutele de transport și comerț, dar nu au scara economică a Chinei. „Deci cea mai puternică protecție a Iranului vine din China, în timp ce Turkiye, Irak, Emiratele Arabe Unite și alți parteneri regionali sunt mai predispuși să își reducă expunerea dacă sancțiunile secundare devin suficient de credibile și costisitoare”, a spus el.
De ce este important:
Această nouă rundă de sancțiuni americane vine într-un moment de tensiuni extreme în Orientul Mijlociu, cu un război în curs care implică Iranul și aliații săi. Măsurile economice anunțate de SUA nu sunt doar o continuare a politicii de „presiune maximă”, ci o escaladare semnificativă, cu potențial de a destabiliza și mai mult economia iraniană și de a afecta populația civilă. În același timp, ele testează limitele solidarității internaționale și a rețelelor de evaziune ale Iranului. Înțelegerea modului în care Iranul răspunde la aceste sancțiuni și a rolului jucat de China și alte state este crucială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice și economice din regiune. De asemenea, impactul asupra prețului petrolului și asupra securității energetice globale este direct, iar orice escaladare în Strâmtoarea Hormuz ar putea avea consecințe grave pentru economia mondială. Acest subiect nu este doar despre Iran, ci despre echilibrul de putere global și despre modul în care sancțiunile economice devin o armă de război în secolul XXI.
