Contextul actual al Mali este marcat de o criză de securitate profundă, care a început cu o insurecție în nordul țării în 2012 și s-a extins treptat în centru și sud. Intervenția militară franceză, Operațiunea Serval (ulterior Barkhane), a reușit să împingă temporar grupările jihadiste, dar instabilitatea a persistat. După loviturile de stat din 2020 și 2021, junta militară de la Bamako a rupt alianța tradițională cu Franța și a apelat la sprijinul Rusiei, aducând în țară mercenari ai companiei Wagner (acum redenumită Africa Corps). Această schimbare de alianțe a fost văzută de mulți ca o încercare de a consolida puterea regimului, dar a atras și critici internaționale și a alimentat nemulțumiri interne.
Atacurile recente, care vizează atât poziții militare ale armatei maliene, cât și convoaie sau baze ale forțelor rusești, sunt coordonate de o coaliție de grupări care include Grupul de Sprijin pentru Islam și Musulmani (JNIM), afiliat al-Qaeda, și alte facțiuni locale. Această uniune este remarcabilă, deoarece anterior aceste grupări erau în conflict între ele, luptând pentru supremație teritorială și influență ideologică. Ce le-a determinat să se alieze? Potrivit lui Oluwole Ojewale, „inamicul comun – guvernul de la Bamako și prezența rusă – a acționat ca un catalizator. Grupările jihadiste văd în forțele rusești o amenințare directă la adresa capacității lor de a controla populațiile și resursele locale. În plus, regimul militar este perceput ca fiind corupt și incapabil să asigure securitatea, ceea ce oferă un teren fertil pentru recrutare.”
Nicolas Normand adaugă o perspectivă istorică: „Mali a fost întotdeauna un mozaic de comunități și interese. Intervenția rusă a exacerbat tensiunile existente, deoarece tactica lor dură – inclusiv atacuri aeriene care ucid civili – a înstrăinat populația. Alianța dintre grupări este o reacție la această brutalitate. Nu este vorba doar de ideologie, ci de supraviețuire și de respingerea unei forțe externe care este văzută ca ocupațională.”
Ovigwe Eguegu subliniază dimensiunea geopolitică: „Rusia încearcă să-și extindă influența în Africa, iar Mali este un pion central. Însă prezența lor nu a adus stabilitatea promisă. Dimpotrivă, a creat un vid de securitate pe care grupările jihadiste îl exploatează. Atacurile sunt, de asemenea, un semnal pentru alte țări din Sahel – Burkina Faso, Niger – care au urmat un model similar de alianță cu Rusia. Dacă Mali cade, întreaga regiune ar putea fi destabilizată.”
Un alt factor important este criza umanitară. Peste 400.000 de persoane au fost strămutate intern, iar accesul la hrană și asistență medicală este limitat. Atacurile împotriva forțelor de securitate nu fac decât să agraveze situația, deoarece provoacă represalii care lovesc populația civilă. În acest context, alianța dintre grupări poate fi văzută și ca o încercare de a câștiga sprijin local, oferind protecție împotriva abuzurilor armatei și ale mercenarilor ruși.
Ce urmează? Analiștii sunt de acord că soluția nu poate fi doar militară. „Este nevoie de un dialog politic incluziv, care să abordeze nemulțumirile comunităților locale – marginalizarea etnică, sărăcia, lipsa de oportunități”, spune Ojewale. Normand avertizează că „Rusia nu are nici capacitatea, nici voința de a pacifica Mali. Ei sunt interesați doar de resurse – aur, uraniu – și de a contracara influența occidentală. Până când comunitatea internațională nu va interveni cu o strategie coerentă, violența va continua.”
Eguegu concluzionează: „Atacurile sunt un simptom al unei crize mai profunde. Mali are nevoie de o guvernare responsabilă, de investiții în educație și sănătate, și de o forță de securitate națională profesionistă, nu de mercenari străini. Altfel, ciclul violenței nu se va opri.”
De ce este important:
Această evoluție din Mali are implicații majore pentru securitatea regională și globală. Alianța dintre grupări jihadiste rivale, inclusiv una afiliată al-Qaeda, ar putea crea un precedent periculos pentru alte conflicte din Sahel și Africa. De asemenea, prezența rusă în regiune, sub forma mercenarilor Wagner, testează limitele influenței occidentale și ale ordinii internaționale. Înțelegerea motivațiilor din spatele atacurilor este crucială pentru a preveni extinderea violenței și pentru a proteja populațiile civile. Fără o abordare holistică care să combine securitatea cu dezvoltarea și dialogul politic, Mali riscă să devină un nou focar de instabilitate cu efecte de domino asupra întregii Africi de Vest.
