Delegatul american a fost condus de vicepreședintele JD Vance, alături de ginerele președintelui Donald Trump, Jared Kushner, și emisarul special Steve Witkoff. Partea iraniană a fost reprezentată de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, și ministrul de externe, Abbas Araghchi. În centrul discuțiilor s-au aflat dosarul nuclear, sancțiunile, securitatea maritimă în Strâmtoarea Hormuz și conflictul din Liban.
Un element central al acordului este crearea unei „celule de dezescaladare” menite să pună capăt operațiunilor militare israeliene în Liban. De asemenea, s-a înființat un comitet la nivel înalt pentru supravegherea politică a medierii, iar părțile au stabilit canale directe de comunicare. În ceea ce privește Strâmtoarea Hormuz, s-a convenit asupra unei „linii de comunicare” pentru a evita incidentele și a asigura trecerea în siguranță a navelor comerciale – o decizie vitală, având în vedere că o cincime din traficul global de petrol și gaze tranzitează această rută.
Cu toate acestea, provocările rămân uriașe. Thomas Warrick, senior fellow la Atlantic Council, avertizează că faza tehnică a negocierilor ar putea fi mult mai dificilă decât acordul politic propriu-zis și ar putea depăși termenul de 60 de zile. Problemele nerezolvate includ permisiunea pentru Iran de a continua îmbogățirea uraniului, soarta stocului de uraniu înalt îmbogățit, amploarea inspecțiilor internaționale și calendarul ridicării sancțiunilor. Warrick subliniază că „eliminarea sau reducerea uraniului îmbogățit va necesita mii de oameni, probabil 1.000 de americani, care să intre în cele mai sensibile situri nucleare iraniene”, referindu-se la cererea Washingtonului de a participa la diluarea stocului.
Pe frontul libanez, ministrul iranian de externe Araghchi a declarat „progrese majore” spre încheierea războiului, dar a avertizat că primul test real va fi eficiența celulei de dezescaladare. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a anunțat că Israelul va rămâne într-o zonă de securitate în sudul Libanului atât timp cât consideră necesar, iar șeful Forței Quds, Esmail Qaani, a avertizat că Israelul trebuie să părăsească sudul Libanului, altfel riscă o retragere umilitoare, similară celei din anul 2000. Hezbollah nu a comentat încă oficial acordul.
Analiștii sunt sceptici cu privire la impactul mecanismului asupra terenului. Joey Hood, fost diplomat american de rang înalt, observă că nici guvernul libanez, nici cel israelian nu au fost implicate direct în negocieri, deși li se cere să implementeze încetarea focului. „Acordul pare să accepte rolul regional de lider al Iranului, inclusiv asupra proxy-urilor sale”, spune Hood. Mark Kimmitt, fost general și oficial al Departamentului de Stat, adaugă că includerea Libanului în negocieri „complică enorm” situația, deoarece „puterile externe rareori pot rezolva conflicte interne între două țări”.
Cu toate acestea, semnele timpurii indică o oarecare detensionare. Jurnalista Al Jazeerei Heidi Pett relatează din Nabatieh că „o calmare prudentă a apărut pe măsură ce încetarea focului pare să prindă contur” în sudul Libanului, după zile sângeroase.
Pe plan economic, Araghchi a sugerat că acordul include concesii semnificative din partea Washingtonului: scutirea de sancțiuni pentru exporturile de petrol și vânzările petrochimice, ridicarea blocadei, eliberarea unor active iraniene înghețate și lansarea unui plan major de reconstrucție pentru Iran. Cu toate acestea, SUA nu au confirmat încă public aceste măsuri. Warrick avertizează că ridicarea sancțiunilor ar putea fi dificilă din punct de vedere politic la Washington, mai ales acolo unde este necesară aprobarea Congresului. „Congresul este foarte nemulțumit de acest acord acum și nu este deloc clar că ar fi de acord să ridice unele dintre sancțiunile pe care Iranul dorește să le vadă ridicate”, explică el.
În concluzie, negocierile din Elveția au deschis o fereastră de oportunitate, dar rămân numeroase obstacole. Următoarele 60 de zile vor fi cruciale pentru a transforma angajamentele politice în realități tehnice și pentru a testa voința părților de a face compromisuri. Israelul, Hezbollah, Congresul american și comunitatea internațională urmăresc cu atenție fiecare mișcare. Rămâne de văzut dacă această „foaie de parcurs” va duce la un acord durabil sau se va pierde în labirintul negocierilor tehnice și al intereselor divergente.
De ce este important:
Acest acord reprezintă prima încercare majoră de resetare a relațiilor dintre SUA și Iran după ani de tensiuni, având potențialul de a remodela securitatea energetică globală (prin deblocarea Strâmtorii Hormuz), de a pune capăt războiului din Liban și de a limita proliferarea nucleară. Succesul sau eșecul său va influența direct stabilitatea Orientului Mijlociu, prețurile petrolului și echilibrul de putere între marile puteri.
