De mai bine de șase săptămâni, cele două țări sunt blocate într-un impas care a zdruncinat piețele globale de energie, stabilitatea regională și poziția politică internă a lui Trump. Acest lucru a lăsat guverne, armate, corporații și comunități din întreaga lume întrebându-se: „Ce va face Trump în continuare?” Luni, Trump a anunțat că a anulat un atac militar planificat la cererea aliaților din Golf. A spus apoi că „au loc negocieri serioase”, adăugând că mai mulți parteneri regionali – Emiratele Arabe Unite, Qatar și Arabia Saudită – i-au spus că cred că „se va face o înțelegere, care va fi foarte acceptabilă pentru Statele Unite ale Americii”. Dar chiar și în timp ce anunța pauza, Trump le-a spus comandanților săi militari să rămână în alertă pentru „un atac complet, la scară largă asupra Iranului, la un moment dat, în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere acceptabilă”. Aceasta a marcat cea mai recentă întorsătură într-un ciclu care a devenit recurent pentru Trump în timpul acestui conflict: un termen limită, o amenințare, o retragere, o altă amenințare.
Trei dintre obiectivele de război declarate de Trump – abandonarea programului nuclear iranian, oprirea dezvoltării rachetelor balistice și încetarea sprijinului pentru forțele proxy ale Iranului din Gaza, Irak, Liban și Yemen – rămân neîndeplinite. Răspunsul Iranului la această ultimă pauză de la Casa Albă nu a fost deloc conciliant. „Degetele forțelor noastre armate sunt pe trăgaci, în timp ce diplomația continuă”, a spus Mohsen Rezaei, un consilier militar al liderului suprem al Iranului, la televiziunea de stat. Central în impas este Strâmtoarea Hormuz, prin care se deplasa aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii înainte de începerea conflictului. Închiderea efectivă a căii navigabile de către Iran, chiar și în timp ce SUA continuă să-și impună propria blocadă asupra porturilor iraniene, a dus la creșterea prețurilor energiei la nivel mondial și a creat o problemă directă pentru consumatorii americani.
O analiză a prețurilor medii naționale la benzină efectuată de AAA arată că acestea au crescut cu peste 50% de la începutul conflictului. Un sondaj AP-NORC realizat săptămâna trecută a arătat că doar o treime dintre americani aprobă în prezent modul în care Trump gestionează economia. Decizia lui Trump de a utiliza presiunea economică și militară maximă a funcționat împotriva Venezuelei și a pus o presiune severă asupra Cubei. Dar Iranul prezintă o provocare diferită datorită capacității sale de a amenința unul dintre cele mai critice puncte de strangulare energetice din lume. O altă provocare este că ambele părți cred că jocul de așteptare va funcționa în cele din urmă în favoarea lor.
Vali Nasr, un savant al politicii iraniene la Școala de Studii Internaționale Avansate a Universității Johns Hopkins, a declarat pentru NPR’s Morning Edition că actuala conducere de la Teheran a făcut o distincție clară între amenințările militare ale lui Trump, pe care oficialii iranieni le consideră sincere, și invitațiile sale de a face diplomație, pe care nu le consideră sincere. „Iranul nu-l ia în serios când spune că vrea să negocieze”, a spus Nasr, adăugând că oficialii iranieni au citit semnalele diplomatice americane ca pe o strategie concepută pentru a câștiga timp și a semăna confuzie internă, mai degrabă decât pentru a ajunge la un acord real. În mai multe ocazii, SUA și Israelul au lansat atacuri împotriva Iranului în timpul negocierilor. În ceea ce privește întrebarea dacă conflictul s-ar putea stabili într-un impas prelungit înghețat, Nasr a spus că este sceptic că actualul impas va rezista. „Strâmtoarea Hormuz nu poate rămâne închisă la nesfârșit, iar SUA nu pot menține această blocadă la nesfârșit”, a spus el, citând impactul asupra economiei globale mai largi, precum și limitele capacităților navale americane. „Nu cred că vorbim de luni – poate o lună.”
În ciuda pierderilor sale pe câmpul de luptă, Iranul a reușit să-și mențină operațiunile de guvernare în mare parte intacte și controlul asupra Strâmtorii în mare parte în vigoare. Dar rămân întrebări cu privire la ambițiile nucleare pe termen lung ale Iranului, pe care liderii țării au insistat mult timp că sunt de natură civilă. Trump a amenințat uneori că le va distruge. Dar guvernul de la Teheran insistă asupra dreptului său de a dezvolta energie nucleară pașnică. Casa Albă, la rândul său, susține că poziția sa actuală a avut succes. „Președintele Trump deține toate cărțile și păstrează cu înțelepciune toate opțiunile pe masă”, a insistat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, în repetate rânduri, în fața reporterilor în această săptămână.
De ce este important:
Acest conflict nu este doar o confruntare între două națiuni, ci un test al ordinii globale și al capacității de a gestiona crizele într-o lume interconectată. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece o cincime din aprovizionarea globală cu energie, este un punct nevralgic care afectează prețurile la pompă pentru milioane de oameni și stabilitatea economică a întregii planete. Deciziile lui Trump în următoarele săptămâni vor determina dacă asistăm la o escaladare militară devastatoare sau la o soluție diplomatică fragilă, cu implicații directe pentru securitatea energetică, inflație și echilibrul de putere în Orientul Mijlociu.
