Carlos Eduardo Barahona, un bucătar argentinian în vârstă de 64 de ani, stabilit în Texas din 1998, nu are nicio îndoială: „Carnea argentiniană este pur și simplu de neînvins. Textura savuroasă, felul în care este tăiată – nu există competiție.” Barahona, care a lucrat în restaurante din Argentina, Uruguay și Texas, susține că până și cea mai ieftină bucată de carne din Argentina este superioară. „Poți face un asado argentinian cu cea mai ieftină carne din țara noastră și te vei bucura de ea. Aici, poți folosi cea mai bună carne, cum ar fi mușchiul, și, în funcție de sursă, poate ieși tare, necomestibilă sau fragedă. Dar carnea noastră are un profil de aromă complet diferit.”
Explicația stă în modul de creștere a vitelor. În Argentina, vitele sunt hrănite în principal cu iarbă, pe pășuni deschise, ceea ce înseamnă că au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la maturitate. Rezultatul este o carne mai slabă, cu arome pământii intense. În Texas și în restul Statelor Unite, vitele sunt hrănite predominant cu cereale, ceea ce duce la o carne cu mai multă marmorare – acele dungi de grăsime intramusculară care fac carnea suculentă și fragedă – și cu un gust mai dulce.
Comisarul pentru Agricultură al Texasului, Sid Miller, nu se lasă mai prejos: „Nu există carne mai bună decât carnea americană, în special cea din Texas.” Miller a dezvăluit că agenția sa a deschis un birou de marketing acum mai bine de un deceniu pentru a conecta crescătorii de vite din Texas cu fermierii din America de Sud, în special din Argentina. „Nu vreau să-i disprețuiesc pe prietenii noștri argentinieni, dar i-am ajutat să se îmbunătățească. Geneticile lor erau deficitare. Acum le-am adus la un nivel destul de înalt. Le-am vândut multă spermă, embrioni și animale de reproducție. Turmele lor au genetică americană, așa că ar trebui să fie bune”, a adăugat Miller, cu un zâmbet.
În timp ce fanii argentinieni se înghesuiau în supermarketurile din Arlington, Texas, după victoria cu Austria, unul dintre ei, Gonzalo Herrera, a dat din umeri când a fost întrebat despre această rivalitate. „Sincer, nu văd o diferență uriașă”, a spus el, în timp ce punea în coș patru fripturi T-bone. „Cheia este să știi exact ce bucăți să cumperi și să găsești echivalentul a ceea ce mâncăm în Argentina”, a adăugat el, clătinând din cap la prețul de 45 de dolari.
Dezbaterea nu se oprește însă la calitatea cărnii. Ea se extinde la rețete, preferințe și stiluri de tăiere. La restaurantul Corrientes 348 Argentinian Steakhouse din Dallas, fripturile sunt preparate doar cu sare și cărbune de mesquite, explică asistentul managerului, Emmanuel Tobon. „Există o mare diferență. Texanii folosesc mult piper, unt și puțin sos barbecue. Argentinienii preferă să scoată în evidență aroma naturală a cărnii doar cu sare.”
Argentina mai are cel puțin un meci de jucat la Dallas, sâmbătă. Fanii echipei naționale au umplut restaurantul, căutând un gust de casă în timpul Cupei Mondiale. „S-au bucurat de cultura texană, dar a fost o mare plăcere să-i avem pe toți, să-i facem să se simtă ca acasă”, spune Tobon. Argentinienii sunt mândri de cultura lor a fripturii, de rețetele transmise din generație în generație și de munca „sacră” a grătarului la mesele mari de familie.
Fernando Garcia Morillo, un argentinian din Buenos Aires care locuiește acum lângă Miami, recunoaște că ambele țări au carne excelentă, dar tânjește după tradițiile de acasă. „Când comand friptură în SUA, cer doar sare, fără piper, simplu. Uneori folosesc prea mult sos. Poate există o rivalitate ca de obicei cu Brazilia, vecinul nostru. Dar iubesc carnea americană.”
Această dispută culinară reflectă mai mult decât o simplă preferință gastronomică. Ea vorbește despre identitate culturală, despre mândria națională și despre modul în care mâncarea ne definește. În timp ce fanii argentinieni și texanii se întrec în a-și lăuda carnea, un lucru este cert: ambele regiuni au motive să fie mândre. Fie că este vorba de un asado tradițional argentinian sau de o friptură texană la grătar, pasiunea pentru carne de calitate este universală.
De ce este important:
Această rivalitate culinară dintre Argentina și Texas nu este doar o simplă dispută despre gusturi. Ea reflectă diferențe fundamentale în metodele de creștere a vitelor, în tradițiile culinare și în identitatea culturală a două regiuni care se mândresc cu carnea lor. În contextul Cupei Mondiale, această dezbatere aduce în prim-plan modul în care mâncarea poate uni sau diviza oamenii, dar și cum poate fi un prilej de celebrare a diversității. Pentru fanii fotbalului și gurmanzii deopotrivă, această „ceartă pe friptură” este o oportunitate de a învăța mai multe despre tradițiile culinare ale celor două țări și de a aprecia bogăția gusturilor pe care le oferă lumea.
